Azi, moțata a scos pui,
Unul gri, restul gălbui;
Să nu-i găsească vreo gripă,
Îi ascunde sub aripă.
Lecţia ,,Firul de iarbă”,
E de fapt o dulce zarvă;
Şi la ,,Râmă”-i joc aprins...
Uite, pe cel gri l-a prins
Coțofana cea șireată,
Ce-a pândit de pe poiată,
Dar l-a lăsat iute jos,
C-am strigat la ea nervos.
Pentru-a mea ispravă mare,
Mă ciupește de picioare;
Lângă bulgării de alamă,
Se făleşte că e mamă.
Mie-mi place ca făptură...
N-am s-o fac nicând friptură;
Fundă-i pun cu bucurie,
Că-mi va fi de companie.
-->
Comentarii
Cocoşul şi...naşul
Sunt vulpoiul cel isteţ,
Care vă face curat în coteţ
Și, până s-o crăpa de... lumină,
Îmi fac curat şi în vizuină,
Apoi dau o raită prin vecini,
Să fac “curte” la găini,
Dar cocoşul, fără minte,
Mi s-a aşezat dinainte:
- Asta-i turma mea, măi frate,
Şi nu-s ale tale surate.
- Hai!, mai lasă-te de glume,
– Că eu sunt singur pe lume –
Dă-mi-o mie pe moţata,
–Mi-ajunge, nu vreau alta –
C-o veni mâine stăpânu’ –
Să vezi cum o firbe-n ceaunu’!
Las-o mai bine la mine,
Singur să nu fiu în lume.
Cocoşu-n pene se înfoaie:
- Vezi-ţi de drum, potaie!
Dar îi spun, cu-n glas mieros,
Mințindu-l, că tare-i frumos:
- Mâine-ţi aduc în ogradă
Numai puicuţe...grămadă,
Că eşti încă tânăr la mijloc!
(Imginaţia virilă îi ia foc)
- Gata sunt de învoială,
Îmi pare o bună socoteală
Și n-o mai ţin aici, degeaba,
Hotărât sunt, nu-mi schimb vorba.
Morala:
Luaţi, deci, bine-aminte
La vorba dulce, poate... minte
Și orice naş îşi are naşul,
Cum păţit-a şi cocoşul.
Mircea Gordan 05.02.2010
Frumoase versuri