Offf, Moarte necunoscută,
datori îi suntem de când ne naştem,
pragului tău!
Tu, ce vii din neantul infinitului,
neagră pentru noi, pământenii,
strângi într-un mănunchi omenirea
când ajungi pe la noi,
laşi gropi în sufletele noastre
în care plouă cu lacrimi!
Ne păcăleşti o dată cu venirea ta
că viaţa nu mai are rost,
dar cu timpul ne arăţi
că eşti dungată cu alb pe alocuri,
atunci când amintirea celor dragi dăinuie
în inima noastră,
până-n momentul în care revii după noi.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Mulţumesc frumos pentru citat!
"moartea se arvuneşte... trăind" Giuseppe Ungaretti