Offf, Moarte necunoscută,
datori îi suntem de când ne naştem,
pragului tău!
Tu, ce vii din neantul infinitului,
neagră pentru noi, pământenii,
strângi într-un mănunchi omenirea
când ajungi pe la noi,
laşi gropi în sufletele noastre
în care plouă cu lacrimi!
Ne păcăleşti o dată cu venirea ta
că viaţa nu mai are rost,
dar cu timpul ne arăţi
că eşti dungată cu alb pe alocuri,
atunci când amintirea celor dragi dăinuie
în inima noastră,
până-n momentul în care revii după noi.
Mihaela Moşneanu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Mai multe gânduri iar mă și urmăresc, Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care nu mai este dorit,Mă bucur când totul în jur este iar albit. Mă gândesc mereu la marea ninsoare, Zăpada din Cer colorează întreaga zare,La…
Citeste mai mult…Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți Prin toate trecem o dată în viață toți Au trecut lacrimi care dor foarte tare Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite Au trecut…
Citeste mai mult…Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos într-o carte , Dar le arunc repede pe cele supărate. Mă ajută adesea să gândesc în tăcere ,Pe foile albe pot să fac o altă alegere, Scriu totul cu…
Citeste mai mult…A nins iar foarte tare acum spre seară, Și vremea este câteodată mai sonoră, Fulgii de zăpadă toți bine s-au adunat,Dar iarna mereu în curte a mai cântat. În casă este cald dar afară frig acum,Iar vântul este și pe al iernii rece drum Fulgul de…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos pentru citat!
"moartea se arvuneşte... trăind" Giuseppe Ungaretti