Când cucuveaua muşcă luna de un colţ,
Sub pleoapă de pământ pândeşte ca un hoţ,
Un bocet de gorun, pasăre vicleană
Zidită-n cuvânt precum o altă Ană.
Cuşmă neagră noaptea se varsă în ploaie,
Urlă aşteptarea, lacrimă văpaie,
Ca un corb pribeag şi nesătul trecutul
Te mâna din urmă umbrind începutul.
Furnicarul lumii colcăie-n ispită,
Făţarnic botează clipa travestită,
Pierdută de haită desface zăvoare,
Cu bani de argint să cumpere uitare.
Baloane de săpun se-nmultesc şi dispar,
Caverne de idei înscrise-ntr-un ferpar.
Organica celulă se umflă-n zadar,
Sfârşitul este scris de cer în calendar .
Când clopote toacă în zi de parastas,
Aud cum plânge frica în ochiul rămas.
-->
Comentarii