ţi-ai smuls gândul
sfredel negru
amestec de renunţare şi zbor
păşeşti cu nelinişte
dincolo de contur
simţi cum te surpi
spaime ascunse în puls
ţi-au devorat orizonturi
liberat
te aşezi împăcat
la masă cu întunericul
într-un echilibru precar
stabileşti o anume capacitate
de a rămâne prădător şi vânat
pe muchia subţire
a inepuizabilei transformări
de la lut spre cer
de la cer la piatră
eşti doar cristalul
în care se odihneşte eternitatea
Comentarii
Multumesc!
Semn de lectură.
Frumos!