Mergeam îngândurat prin noapte,
Și mă gândeam intens la tine,
Aud mereu a tale șoapte
Și-i bine...
Pe umăr ți-am păstrat căldura,
Te-ai sprijinit gingaș de mine,
Și prin cămașă-ți simțeam gura...
Ce bine!
Tu n-ai simțit dorul din mine,
Și pentru alții sufereai,
Te-ncurajam că va fi bine,
Plângeai...
Simțeam că nu-ți pot fi pereche
Erai prea sus... Și doar visam!
Mă retrăgeam în lumea-mi veche,
Speram...
M-ai strâns în brațe la plecare,
Ce n-am visat! Și lăcrimam...
Mi-ai dat pe-obraz o sărutare...
Ardeam!
Mulți ani, mereu m-am întrebat,
Avea vre-un rost măcar să sper?
Și cât de mult te-am așteptat!
Stingher...
-->
Comentarii
Dincolo de tema conţinutului, îmi place foarte mult măsura cantabilă a versului! Cu mult drag, Valerica
Viorele, le-aș fi scris și eu. Ești eu-l meu, așa că nu mai sap în trecut.
Frumoase versuri Viorel...Felicitări!
Iubiri, sperante, vise, intrebari fara raspunsuri ..., asa este viata omului de multe ori
Sincere felicitari!, pentru acest poem frumos, d-nule Viorel.