În luna albă s-au săltat poeții
S-a risipit timpul în miezul ceții
Chiar dacă stâlpii porții au țipat,
În luna albă s-au săltat poeții
Și-n urma lor cuvinte au lăsat.
Cuvinte sfinte, fără de tăgadă
Culese dintre căile de drum,
Iar îngerii-au venit cu ei să vadă
Acest pământ învăluit în fum.
Durerea încă joacă-n lut lambada,
Cuvintele vor trece fără sens,
Poeții însă au sfârșit tirada
În inima tăcerilor prea dens.
Dar mările-i plâng azi cu lacrimi crude
Și munții se topesc de dorul lor,
Și visele în lacrimi rămân ude
Și sparg esența vieții pe covor.
O lună va veni să vă vorbească
De umbrele ce ieri s-au îngropat
Și-o răsări o literă să crească
În urma cerului înseninat.
Iar soarele va coborî în bernă
Într-un azur crescut în absolut
Și v-a-mpleti cu viața lor eternă
Cuvântul alb în chipul nevăzut.
CERASELA JERLĂIANU
-->
Comentarii
Mulțumesc!
Felicitări!