M-am aşezat pe marginea sufletului tău,
În toamnă amară, înfloream lumini din hău.
E atât de frig! corbii veghează pustiul,
În umbrele tăcerii m-alungă târziul.
Tu n-ai ştiut să vezi adâncuri de fiorduri,
Nu ai putut s-asculţi sublimele acorduri.
Creşteau multicolore sub ramuri de ceaţă,
Trecutele ore purtau atâta viaţă.
Aş fi aprins iubirea în trupuri curate,
Până când zorile râdeau îmbujorate,
Trase din coama nopţii albe de plăcere
Când somnului dorinţa tributul i-l cere.
Aş fi cernut lumina gingaş înainte
Dimineţile somnul uşor să-ţi alinte,
Viaţa iubite, să-ţi fie aşa de plină
Până când întomnarea crăiţe-şi anină.
La ceas în care sufletul se-nalţă-n mistere
Şi cuvintele pulsează-n uitare durere
Eu fac nerostitele zid de amăgire
Să nu-nchidă izvorul setei de iubire.
-->
Comentarii
M-am aşezat pe marginea sufletului tău,
În toamnă amară, înfloream lumini din hău.
E atât de frig! corbii veghează pustiul,
În umbrele tăcerii m-alungă târziul.
Tu n-ai ştiut să vezi adâncuri de fiorduri,
Nu ai putut s-asculţi sublimele acorduri.
Creşteau multicolore sub ramuri de ceaţă,
Trecutele ore purtau atâta viaţă.