În trupul meu bolnav de lipsa ta

În trupul meu bolnav de lipsa ta

Se-aprinde-o lampă tristă de veghere,

Îşi scutură candoarea o lalea,

Sub ploaia ce desparte emisfere.

 

Iubirea frântă, scoasă la mezat,

Învăluită-n ceaţă purpurie,

N-a fost un curcubeu, ci surogat,

Un tremur suferind de-anorexie.

 

În cuibul nostru – dom imaginar,

Eram prinţesa nopţilor de-argilă,

Tu – Făt-Frumos cu aripi de Icar;

Ne-am rătăcit busolele-n gherilă.

 

Pe drumul aspru plin de cicatrici,

Mai luminează doar un licurici...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->