Prin timp ce mai am păşesc dihotomic ,
În ubră-mi rămâne atâta nimic.
Fatidic un gând s-agaţă de pământ
Când inima-şi sapă în urmă mormânt.
La orizont plutesc vise de-o clipă,
Torţă aprinsă pe neagră aripă.
În trena amintirile curg cioburi
Când toamna mi se stinge-n miez de culori.
Cu suflet îngenunchiat de ţărână
Voi naşte oare din altă fântână?
Sau nimicul nimic află din mine
Când alte simţiri vor curge de mâine.
Până atunci ,muşc lupoaica flămândă
Inima caldă din orice secundă
Până când moartea-ncepe să tresară
Şi viaţa-mi este licoare amară.
-->
Comentarii