Varză, gogonele, gogonele, varză,
murim pe capete aici
din viul nopţii până-n noapte-n galerii
făr--a avea măcar o zi de sărbătoare,
pe brânci târându-ne, pe coate,
cu noi e numai Dumnezeu
şi o voinţă mai presus de noi,
ce ne dă tăria de a face ochi
cu fiecare nouă dimineaţă
în zeghe, lanţuri, cătuşe…

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Poemul  este   un  mic  semn de  plecare pioasa în fata  suferinței celor  care  au  fost  torturați,omorați,condamnați la  durere dincolo de limita ei  umana și  pentru  care  este creștinește măcar   bine sa  le pomenim calvarul.

  • Va multumesc pentru popas si apreciere!

  • Mult adevăr în fiecare vers. Felicitări 

  • Super!

Acest răspuns a fost șters.
-->