Picături se preling grăbite pe sticla geamului. Ochii privesc în depărtări, caută razele amintirilor pierdute, departe, în aburul uitării. Fulgere se împletesc dezlănţuite în dansul furtunii ... zbucium de vorbe pierdute în norii mohorâţi.
Ochii ploii, goi şi tulburi, scaldă privirea zilei în îmbrătişarea valurilor învolburate, agitate de glasul tunetului.
Mareea sentimentelor se înalţă şi atinge cu buze umede, sărutul ploii, loveşte cu putere ţărmul de stânci, încearcă să dărâme nepăsarea de piatră
Undeva, corabia pluteşte în derivă, lovită de furia naturii. Priveşti împietrit prin geamul rotund puntea scăldată în apă ... catargul se rupe neputincios, lovit de valuri ...
Departe de lume, lupţi cu stihiile, capcanele subconştientului, piedici in călătoria spre lumi necunoscute, unde ajunge doar urma gândului. Lovitura puternică a răsturnat vasul, apa te-a înghiţit lacomă. Înoţi ... înoţi, nimic nu te poate opri, să ajungi la marginea oceanului de iluzii deşarte, să evadezi în lumea speranţelor, a viselor realizabile sau a fanteziilor si dorinţelor.
Stropii cad reci, indiferenţi, la zbuciumul tău, scăldând împrejurimile. Valurile furioase te aruncă pe nisipul ud ... un naufragiat pe insula vieţii..
Camelia Constantin
iulie 2012
-->
Comentarii
te pup, Mariana
Minunate sunt randurile scrise de tine! Felicitari!
3-CreatorLegătură Răspunsul lui Camelia C cu 18 ore în urmă
Multe multumiri, Veronica! Cu reverenta.
Veronica, Patricia, va salut si va multumesc pentru clipele acordate textului meu!
Asteptam Patricia...sper ca nu prea mult, eu mi-am cam pierdut rabdarea
Sunt sigura ca va fi bine!
Foarte frumos fragmentul! Felicitari!
Foarte frumos, Mariana, multumesc mult pentru exercitiul de imaginatie.
Dupa cum am mai spus, candva, eu sunt cu proza, n-am inteles niciodata ce-i cu versul alb
, eu nu-l "simt"( nu ma refer la ce ai scris tu, ci in general). Exista si vers negru? 
Pentru mine, ce nu are vers este proza...chestie de glande, probabil. Asta nu inseamna, ca nu imi plac acele creatii pline de talent, le apreciez pentru imaginatie si inventivitate.
Cu drag
frumoase versuri, Mircea, multumesc pentru postare
Se năpustesc hienele nopţii
Să spargă talazurile sorţii
De ţărmul nebuniei noastre,
Cu ceru’-n zările sinistre.
Ca să-i domolesc teama,
Cu valuri line-i mângâi inima.
Spre ţărmul fericirii, în noapte,
Pun corbia, Speranţa, să ne poarte.
-
1
-
2
de 2 Următor →