Cocorii, iubite,
aşteptă la porţi
să-mi descifreze calea,
aceea parte în care mă absorb
să renasc în cuvinte.
Ce goană nebună mă sfâşie
din urmă să-mi adulmec paşii?
Doar tu…
sălbatică înflorire
sprijini căderea
între teluric şi candelă.
în spaţiul rămas,
creşte adâncul,
dulcele amar din cupa cu vin negru
prins între iluzii.
Corbii, iubite,
veghează flămânzi
setea turbată
ce-mi macină drumul.
Cu mine port cortegii funerare
pentru toate închipuirile care am fost,
înrădăcinez ţărână în ţărână
cu fiecare pas
şi nu mă opresc,
închise sunt porţile
de nu mă găsesc!
-->
Comentarii