Ne-pierdere

 

 

Cu privirea încordată

cade pe gânduri cu gura căscată.

 

Cu ochii gata să-i iasă din orbite,

vinele de la tâmple se umflau,

capul îi vâjâia şi zvâcnea,

simţea că se sufocă.

 

Îşi scrânteşte falca şi amuţeşte brusc.

Gândurile i se iveau pe faţă.

 

Fugea de el însuşi.

 

În cerul înalt cu stele,

zorile… se ivesc.

 

Începe sa plouă monoton

în dimineaţa tulbure

cu umbre ce dansau pe pereţi.

 

În focul domol al sufletului

îşi simţea existenţa un vis

în care amintirea nu se pierdea complet.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • multumesc Maria de vizita si semnul tau, o seara minunata, Marius

  • foarte frumos!

  • va multumesc de vizita si cuvinte Ioana, Mariana, o zi minunata, Marius

  • Imagini puternice ai creionat in aceste versuri, Marius.Un amestec de neliniste, disperare, care se potolesc spre finalul poeziei, desi amintirile nu mor niciodata.Se spune ca amintirile sunt o muzică ce ne vine de undeva de dincolo de orizont, sunt întotdeauna un loc de întâlnire, singurul rai din care nu putem fi izgoniţi. O amintirea  e steluţa a cărei lumină mângaietoare pătrunde în întunericul tristeţii noastre.

  • Amintirea nu o să se piardă. Am citit cu plăcere.

Acest răspuns a fost șters.
-->