Peste ieri
a căzut, albă mireasă, luna
imperturbabilă și rece
mugur de nou, mâine.
legăn, făra suflare, la piept
șoaptă bufnită în lacrimi
să se usuce crunt
și focul din sobă.
mân vântul spre aripi
poate îmi umflă umblarea
zorii oftează, timid
a noapte mult prea fierbinte.
apa mă trece șuvoi
sub poduri de piatră
către infinitele mări
fără de țărm.
ecoul căderii lovește
ciocanul de cui
și crucea,
de piatră
fantomele nu vor ști
nicicând
să iubească
13 03 2012
Ștefan Oană
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Maria, cu mare drag!!!
Un poem minunat !
Felicitari !
Multumiri nesfarsite.
Frumos poem