noaptea
noaptea cu ochii de cal
tremură pe vârf de val,
noaptea cu ochii de apă,
cade-n râu și se adapă.
ochi de apă de fântână,
noaptea gândurile-ngână,
ochi de apă și de vis
toate gândurile ni-s.
într-un ochi de întuneric
visul nostru cel himeric
zboară peste munți și ape
cu ele să se adape.
noaptea cu ochi de argint
toate stelele ne mint,
iar luna, lămâie stoarsă,
cade-n cap- tipsie arsă.
noaptea pradă visului,
fiica paradisului,
cade-n dungă de april
peste sufletu-mi umil.
pe cumpăna pleoapelor,
cade roua apelor,
șiroind în râuri line
lacrimile cristaline.
naptea mea, plină de vise
și de doruri plânsu-mi-se,
lasă-mi ochii să de-n gene
să visez numai sirene.
marţi, 3 aprilie 2012
-->
Comentarii
Un poem frumos...Felicitări!
pe cumpăna pleoapelor,
cade roua apelor,
șiroind în râuri line
lacrimile cristaline.
Mersi Mihaela!
noaptea cu cerul plin de stele
şi cu luna între ele
să vă trimita muza la ureche
pentru versurile fără pereche.