Este noaptea de Sânzâiene.
Somnul se strecoarta printre gene.
La Ceteră-s adunate
Srâjile din șapte sate.
Strâjile dansează pe tău
Făcând mare tămbălău.
O pornesc apoi spre sat,
Să ia copiii la purtat.
La cetate le ies în cale
Oamenii Măriei Sale.
Pornesc, cu totii, la atac
Și le scot coasta de drac.
Așa au modificat datinile,
De nu ne mai poartă strâjile.
De astă întamplare am auzit
Și-am adormit liniștit.
În cetate-s ingeri de pază –
Somnul nostru ni-l veghează.
MdRaesculum sept. 2009
Comentarii
Mulțumesc pentru aprecieri, Lenuș și Mihaela și pentru citire d.nei Elena. Să fiți ocrotite de Domnul, ca să nu vă poarte strigoii!
Un sfârșit de săptămână cu bucurii!
cu drag