28. (poezie, cybersonet)
ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”
noaptea luna decupează fulgi (cybersonet CDXLI)
ninsoarea cade dens ca o țesătură vie
iar noaptea-ntinde umbre lungi albastre
cu luna pală prinsă-n miile de astre
pe care fulgii-n alb le scriu în poezie
un murmur stins de drumuri reci și pedestre
în aer plutește-o caldă mică veșnicie
tăind cu alb un vis ce nimeni nu-l descrie
și peste case luna trece în ferestre
în liniștea adâncă timpul stă în prag
ca un copil ce-ascultă fulgii cum se-adună
și-n fiecare clipă noaptea pierde-un drag
căci albul o renaște-n forme de şirag
iar luna taie-n fulgi un drum cu pas de strună
spre lumea care-n noapte vrea să fie un prag
*(rima: abba baab cdc cdc)*
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii