ar fi bine de ştiut , înainte de lectură, că vestitele viori realizate de Stradivarius şi de Guarnieri au fost create din lemn de paltin creţ şi un anume fel de molid, arbori recoltaţi din Transilvania, din Valea Italienilor. Doborârea arborilor aleşi se face numai o singură noapte din an, în plină iarnă, în funcţie de fazele lunii, de oameni care ştiu să "asculte"
Doar când Dumnezeirea se prefiră
Pe după luna ruptă-n jumătate
Şi îngeri albi, prin ger, îngână-n liră
Chemarea nopţii unice, din toate
Cărările pierdute-n frunza arsă
Se re-ntrupează, tandru, Guarneri,
Cu ochii aţintiţi spre valea toarsă
Spre care urcă-n grupuri, lutierii.
Împărtăşiţi, lăuţi, fără lăute,
Purtând la cingătoare doar o bardă
Ei urcă-n valea care, pe tăcute,
Le face-n piepturi inima să ardă.
Fluturi de lemn îşi caută perechea
Cu treceri ca în joc, din coajă-n coajă,
Când lutierii-şi mângâie urechea
Pândind secunda ruperii din vrajă.
Sub ochiul luminând pe jumătate,
În paltinul bărbos, o fluturare
ajunge la ureche, pe-nfundate
Când mâna, barda ia din cingătoare.
Se-opreşte jocul magic dintre fluturi
Captivi rămân în cercuri neatinse
Noaptea înşiră ceţurile-n ciucuri
Când lutieri bătrâni, cu gene ninse
Se-apleacă în genunchi şi se închină
La trunchiul doborât, ce se-nfioară
Şi Dumnezeu le iart-această vină
Că-n lume se va naşte o vioară.
-->
Comentarii