Noaptea şi cerul

Noaptea vine cu paşi înceţi,
Uitaţi-vă, să vedeţi
Cum cerul încet se-ntunecă
Şi-o trage uşor de mânecă.

 

Ea încet, de noi se apropie
Şi razele soarelui nu întârzie,
Să-i facă loc la lună,
Să vină cu-a ei lumină.

 

Soarele se-ascunde după nori,
Şi stelele strălucesc de simţi fiori
De plăcere, când le priveşti,
Ochii de la ele, nu-ţi mai dezlipeşti.

 

Şi aerul răcoros de seară 
Îl simţi, ieşind afară, 
Te face să-ţi cauţi o haină 
Ştiind că vei avea o seară faină.

 

Încet, încet s-a-ntunecat
Şi cerul repede s-a înstelat,
În mijlocul lor este luna, 
Ce-şi revarsă pe pământ, lumina.

 

Privind la cerul plin de stele,
Atât te luminezi de ele,
Căci strălucesc ca nişte ochi
Ptiu!, să nu le deochi.

 

În jurul tău e atât de frumos,
Şi cerul este luminos.
Nu bagi în seamă răcorosul aer,
Căci te bucuri de minunatul cer.

Mihaela Moşneanu

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Merci Mihaela, ptr. apreciere si ptr. versurile adaugate .6.gif

  • Cu privirea pe cer ratacesc,

    mii de stele stralucesc...

    Felicitari Mihaela...superbe versuri!

  • Merci frumos Mircea, chiar se potrivesc .41.gif 6.gif

  • Să nu-ți uiți ochii printre stele

    Și să te împiedici în...surcele,

    - Când...răcoarea se ridică -,

    Ai mare grijă ce te împieddică!

  • Multumesc frumos ptr. apreciere, d-na Elena.Smile.gif

  • Multumesc frumos, d-na Camelia ptr. apreciere si ptr. acest videoclip frumos.Smile.gif

Acest răspuns a fost șters.
-->