Noi, trecătoare şi veşnice păsări

[Anca Tanase]

 

                       

În aripi, zbaterea e scrisă. Mereu, pasărea

încearcă să străbată marea,

deşertul viu de spume şi albastru. Scrâşnesc furtuni.

Pasărea cade. Luciditatea clipei o doboară.

Contra-timpul. Devine

statuie de sare şi-alabastru,

legată-n lanţuri de mătase. Amintiri

atârnă greu. Faruri triste

în calea armadelor învinse

 

                Curgerea continuă.

 

Ne mai omoară corbii uneori. Dar mirul,

impregnat în oase, ne renaşte. Din noroi.

Crini, luminăm. În spini,

cenuşa redevine torţă. Vom fi din nou

ce-am fost dintru-nceput:

                 Regi.

                        Preoţi.

                               Ungere divină. 

[Anca Tanase]

Multumesc pt. trecere si semn!

O zi frumoasa!

[Lenuş Lungu]

Citit cu drag

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]