nostalgii
întotdeauna nostalgiile
sunt pentru vremurile de altădată,
nostalgia mea e prezentul
dar și viitorul
și viitorul viitorului
și cu aceste nostalgii
mă retrag în forul meu interior,
mă urc pe scaunul imperial
și domnesc peste ele
ca un general în retragere,
regretând că m-au învins.
aici urmăresc efectele toamnei,
toate nostalgiile vin
cu toamnele, cu frunzele, cu ploile,
cu vântul,
amintiri banale
cu care mă iau la trântă,
ruine, leșuri sentimentale din alte timpuri,
seri de altădată cu parfum de trandafir,
chipul iubitei
îmbrăcat în haine de doliu,
umbrele părinților
care coboară de pe pereți
și mă mustră
că prea sunt nenorocos.
eu cu ochii deschid alți ochi
din interiorul meu,
și mă privesc
și râd de mine,
,,caută cheile, zic ei,
să deschizi poarta cea mare a tăcerii,
acolo vei găsi fiecare oră de vid,
crescând din mormintele trecutului,
mergi pe poduri de aer,
treci prin ziduri de fum
către o altă lume,
cu alte peisaje,
și-are să te rănească fericirea”.
plouă prea des pe la noi,
prea multe toamne,
prea multe visuri,
prea multe răni,
prea multe coloane
de soldați ai conștiinței
care te încolțesc și-ți cer să te predai.
…………………………………..
n-o să spun la nimeni c-am murit
și nici că la nunta mea a căzut o stea,
ciobanul mioritic nu mai e la modă,
acolo în stei, ochii mei vor avea dinți,
cu care vor mușca umbrele cu aripi,
care fâlfâie pe deasupra mea,
din piatră vor ieși flăcări
și eu voi mușca stelele
și oase de brontozauri.
încă mai plouă, încă mai plouă
și clipa banală picură-n rouă,
mă vor bea zeii
cînd îmi vor simți gustul amar,
de foame, de sete, de dor.
… sunt barbar…
3 noiembrie 2011
-->
Comentarii
Străbunii, barbarii, își râdeau de moarte, plecau senini...fără nostalgii, oare?