Plutesc, prin dimineţile inimii tale
din perspectiva statuilor care-şi dorm
încă, singurătatea atinsă de cer
în mod esenţial
acolo unde totul rămîne veşnic,
în ciuda eforturilor de-a zîmbi ostentativ
numai la gîndul că eşti
rodul unei stări, de la celălalt capăt
al vernisurilor
încît uiţi cu desăvîrşire că dragostea
mă face o femeie frumoasă
cu piele de levantin,
după Praxitele piese care mă emoţionează
profund, în sfîrşit împăcată cu toate
cu durerile, cu zeii şi cu mîinile mele,
ca o dovadă, neaditivată
de căinţă,
în lucrurile cele mai dragi...
Nu vezi cum iau forma gîndurilor tale?
din perspectiva statuilor care-şi dorm
încă, singurătatea atinsă de cer
în mod esenţial
acolo unde totul rămîne veşnic,
în ciuda eforturilor de-a zîmbi ostentativ
numai la gîndul că eşti
rodul unei stări, de la celălalt capăt
al vernisurilor
încît uiţi cu desăvîrşire că dragostea
mă face o femeie frumoasă
cu piele de levantin,
după Praxitele piese care mă emoţionează
profund, în sfîrşit împăcată cu toate
cu durerile, cu zeii şi cu mîinile mele,
ca o dovadă, neaditivată
de căinţă,
în lucrurile cele mai dragi...
Nu vezi cum iau forma gîndurilor tale?
-->
Comentarii