Nu ţi-am mai scris de mult…
cuvintele au iz de fructe putrezite,
uitate într-o toamnă amară,
în cupa cu vin roşu
prins între iluzii.
Se leagă,
se dezleagă indiferente
la verdele rămas
într-un a fost odată.
Nu ţi-am mai scris de mult…
încerc să adun risipa
din tot ce sunt
mai mult înapoi
decât înainte
şi-un gând rătăcitor
prin florile de castani
dintr-un a fost odată.
Nu ţi-am mai scris de mult…
Comentarii
https://youtu.be/3KIpGliHsI8
Cu încredere!
Agafia, poezia ta e tristete, tristete elevata si blajina a unui poet adevarat in pragul iernii care ne asteapta pe toti.
Multumesc!
Chiar dacă „toamna e amară” și cuvintele au stat în adormire, sentimentul emană tristețe. O tristețe foarte bine ordonată în pagină.