Dar vântul din văzduh
În palme ți l-aș coase
Să-mi multumești de sus
Cu volte de mătase
Eu să mă bucur de abis
Nici foc nu pot să fiu
Dar ti-aș aprinde dorul
Drumul să-ți fie viu
În flăcări arză-ți norul
Să mă visezi târziu
Izvor nu mai țâșnesc
Din pietre prea uscate
Dar sigur te iubesc
Pe tine dintre toate
Nu pot, dar apă-ți înfloresc
Pământ arid mă nasc
Din mine nu răsare
Decât de mă atingi firesc
Cu caldă însuflețită
Iubire ce nu moare
Nu sunt decât
Ce nu am fost nicicând
Acela ce-ți oferă ce nu are
Tu mă învii râzând
Sunt lipsa-ți ce mă doare.
04 03 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
semn de drag!!
MIHAELA, cu mare drag!
Izvor nu mai ţâşnesc
Din pietre prea uscate
Dar sigur te iubesc
Pe tine dintre toate
Nu pot, dar apă-ţi înfloresc.
Cu mare drag DAN!
Nu sunt decât
Ce nu am fost nicicând
Acela ce-ți oferă ce nu are
Tu mă învii râzând
Sunt lipsa-ți ce mă doare.
Superbe versuri , felicitări !