Tu Soare Sfânt al vieţii
Înveşmântat în roşia hlamidă,
Tu Cel ce roteşti galaxii
sub cupola bolţii divină,
Dacă nu îndrăznesc prea mult:
Ce sunt eu înaintea Ta,
Slăvitul meu Părinte,
Să mă chemi în spaţiile sfinte ?...
Să mă aduci în infinitul Tău,
Cu-n singur scop
Să Te iubesc mereu !...
Mă ridici în sublima armonie
Acoperită de mister
Din această vale-plină de dureri.
Mă alinţi cu glasul unui om
Că sunt a Ta Aleasă Floare
Slobozită pe un plai
Înveşnicită în frumosul Tău grai!
M-ai ales dintre iubiţii Tăi învăţăcei
Şi dintre toate mironosiţele femei...
Pe mine... o fărâmitură
O mână de Ţărână,
Din suflul Tău conturată,
În miruri sfinte spălată,
În baia de Lumină... îmbăiată,
Tu Cel cu nume dulce
Cu chip frumos de vis,
Ce-ai stat pe Sfânta Cruce.
Părinte Îndurate,
Ca să nu rămân afară
Mi-ai dăruit haine curate,
Veşmânt de nestemate,
Ca să pot intra la sânu-ţi
În Feeria Iubirii din minunata gală
Mereu cântându-ţi
Cântul cu adorare...
Ca să răspândesc în univers
Al vieţii mers...
Cuvântul Tău să nu rămână în zadar
« Pacea şi Iubirea » ce ni Le-ai dat în dar !
-->
Comentarii