Iubite, în orașul nostru a revenit iarna;
Doar tu ai uitat drumul de-ntors.
Rupe, aruncă de pe tine din lut haina
Și vino să vezi cum ninge, ninge frumos!
Un clopot mai sparge tăcerea pe-afară;
Sar fulgi speriați cum pui ieșiți din găoace.
Iubite, în orașul cărunt e-o iarnă bizară
Cum nu a mai fost și-l are pe vino-încoace.
‘Nadins am lăsat aseară luna aprinsă,
Mulțime de stele, armate de pași,
Te ia după ele să vezi cât sunt de ninsă…
Dar tu prin omăt nici o urmă nu lași.
Se sting fulgi-n scâncet, în palme îmi plouă,
‘Napoi să-ți aduc privirea nu-i preț.
O astfel de iarnă nu ne-a fost dată nouă.
Azi numai pe mine mă ninge-ndrăzneț.
Veronica Șerban
-->
Comentarii
,,Se sting fulgi-n scâncet, în palme îmi plouă,
‘Napoi să-ți aduc privirea nu-i preț.
O astfel de iarnă nu ne-a fost dată nouă.
Azi numai pe mine mă ninge-ndrăzneț.,, Felicitări!
Putin nostalgic, melodic, cu imagini poetice surprinzatoare si inedite.Felicitari!