Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rescrise în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu visul pe care cândva îl puneam
în rime aduse din margini de dor.
.
Cuvinte nespuse se-adună domol
în note cernute din vechi povestiri
uitare-n adâncul mai multor iubiri
sub umbra celestă a unui bemol.
Bemolul venise din coama lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată cu do fără miez
în gama rescrisă-ntre noapte şi zi.
.
Aud basfligornul cu glas răguşit
trecând peste visul recent destrămat
pe note plecate din vechiul păcat
comis împreună în prag de-asfinţit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor,
le cerne pe gândul ajuns în decor
cu vechi amintiri revenite pe rând.
-->
Comentarii
O altă frunză de anul trecut văzută, simțită și cântată Ioan Muntean în versuri frumos curgătoare peste zăpada așternută de curâd care vrea să o îngroape! Va mai putea oare zbura până la fereastra mea?!
🙏🙏🙏
O frunză din trecut
O frunză din trecut, sub omătul abreviat
Ajunge la fereastra mea, purtată de vânt,
Îmi aduce pe nervură un gând reînviat
Din secrete rescrise într-un jurământ sfânt.
La toamna care a venit deodată la fereastră
Cu dorul pe care l-am îngropat demult
Ascuns undeva într-un fir de fum.
O frunză din trecut, uscată și palidă,
Îmi spune despre zilele care au trecut
Când mergeam împreună pe alee
Și visam la un viitor care nu a răsărit.
O frunză din trecut, putredă și tristă,
Se plânge că este zdrobită, ca viața unui străin
Îmi cere să o iau în mână și să o păstrez
Ca un suvenir al unei iubiri care nu va pieri niciodată.
(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment)