Din migala cerului,
Din răsuflul gerului,
Motocei de promoroacă,
Vin şi lumea îmi îmbracă,
Într-un dans şi veselie,
Toată în dantelărie!
Colo-n cuib ascuns de nea,
O stăncuţă subţirea,
Înfoiată, bosumflată,
Gândea: "Vântul să nu bată,
Să-mi ia calda păturică,
Că mi-e frig, că-s singurică!"
Peste albul câmpului,
Lupu-n calea frigului,
A trecut spre nord, în goană,
Speriind o lighioană,
Ce ţâşni fără s-o vadă,
Sub trei straturi de zăpadă.
Ici, s-arată un cătun,
Şi-n fereste-ncet, apun
Lumini galbene prin şoapte,
Vântul aţipi. E noapte!
Şi în liniştea deplină,
Cade iarăşi, neaua lină.
-->
Comentarii
Vă mulţumesc de trecere şi lectură, doamna Lilioara.
Asa frumos sunt spuse şi deja eram printre zăpezile din copilărie.
Felicitări!!!!!!!!!!!