din ce ne cresc degetele
spre mângâiere?
unde ascunsă e apa vie
a alinării de dor?
în ce pământ fermecat
să mă pierd adiere?
ce copac minunat
să aleg de-am să mor?
oare fiorul are vre-un termen
limită sufletului poți să îi pui
leac băbesc o fii pentru zborul
cucului pasăre doar în pustii
cine știe unde se ascunde
fermecata soluție de dezmierdat
căci m-am născut numai degete
fără sămânță de mângâiat.
25 03 2012
Ștefan Oană
Comentarii
Va multumesc prieteni dragi!!!
Păcat, de te-ai născut "fără sămânţă de mângâiat"! Minunată poezie!
frumoase versuri, Ştefan.
Curaj! Poți să mîngăi și cu palmele, mai...sugestiv, cu buzele...
Cu mare, mare drag!
Un poem cu o împletitură de mângâieri cu alinări de dor unde fiorul atinge degetele...Felicitări!