Ca un semn de întrebare
Un licăr în orizont nemărginit
Zâmbet oglindit în rouă de floare
O lacrimă mirată în infinit
Dragi, încruntați ori zglobii
Negri, căprui, albaștri, pustii
Umezi ori chirciți de durere
Încrezători sau plini de himere
Ochii, iubite ferestre spre astre
Înclinați în jos de greșelile noastre
Gânditori sau nevinovați, de copii
Ochii, torțe arse de vii.
Într-o seară senină, iubind cerul
Am vrut să aud, ce văd fără ei
Doamne, nu vor simți niciodată
Liliecii, ce minunată e luna!
05 03 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Cu drag IOANA!
Nu vor simţi niciodată liliecii ce minunată e luna.Frumos.
Cu drag!