ochii de la mânăstire
am văzut doi ochi la mânăstire
îi urmăream
cu ochiul din călcâi
se rezemau
de fiecare sfânt
vă spun vouă asta
nu oricui
alergau în toate direcțiile
prin nori își căutau cărare
călări pe cai sălbatici
fără de ham
îngenuncheau apoi
jos
la altare
erau triști
înlăcrimați
supărați
se-nchinau
se-nchinau la altar
ochiul călcâiului îi urmărea
speriat
Doamne
ce ochi cu sufletul de var
au urcat apoi sus
în chilie
să-l citească pe Alexandrescu
suntem în luna lui sfântu’ Ilie
priveam mirat
este firesc
îi urmăream atent
și cu migală
cum se plimbau
prin curtea mânăstirii
ochiul din călcâi
atent și vigilent
pășea timid
pe cărările firii
vai ce ochi triști
vai ce înlăcrimați
se rugau la Domnul
bulbucați
hrăniți cu rele supărări
înfometați
plângeau prin curtea mânăstirii
supărați
gândul meu
nu avea să-i mai caute
fericirea-i cât un bob de mei
ochii ce umblau prin mânăstire
i-am luat acasă
erau ochii mei
-->
Comentarii
Felicitări, Puiu!
O viziune inedita:ochiul vulnerabil din calcai( ochiul lui Ahile) si ochii din inima.