ochii de la mânăstire

[Puiu Gheorghe Răducan]

ochii de la mânăstire

am văzut doi ochi la mânăstire

îi urmăream
cu ochiul din călcâi

se rezemau
de fiecare sfânt
vă spun vouă asta
nu oricui
alergau în toate direcțiile
prin nori își căutau cărare
călări pe cai sălbatici
fără de ham
îngenuncheau apoi
jos
la altare
erau triști
înlăcrimați
supărați
se-nchinau
se-nchinau la altar

ochiul călcâiului îi urmărea
speriat
Doamne
ce ochi cu sufletul de var

au urcat apoi sus
în chilie
să-l citească pe Alexandrescu
suntem în luna lui sfântu’ Ilie
priveam mirat
este firesc

îi urmăream atent
și cu migală
cum se plimbau
prin curtea mânăstirii

ochiul din călcâi
atent și vigilent
pășea timid
pe cărările firii

vai ce ochi triști
vai ce înlăcrimați
se rugau la Domnul

bulbucați
hrăniți cu rele supărări
înfometați
plângeau prin curtea mânăstirii
supărați

gândul meu
nu avea să-i mai caute
fericirea-i cât un bob de mei
ochii ce umblau prin mânăstire
i-am luat acasă

erau ochii mei

[Gabriela Mimi Boroianu]

Felicitări, Puiu!

[Anişoara Iordache]

O viziune inedita:ochiul vulnerabil din calcai( ochiul lui Ahile) si ochii din inima.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]