După suferinţe şi emoţii distilate-n lacrimă
apare umbra înşelătoarei lumini, urma seacă
se pierde cu timpul şi renaşte femeia.Vine toamna
se depune praful pe amintirile anilor de cenuşă.
Mă surprind meditând între noapte şi zi
călăuzit de semnele dimineţii, prevestitoarele
femeilor frumoase cu picioare şi gâturi lungi,
pe piepturi cu nimburi colorate de iubire
ori ezitante cu impulsuri nebănuite.
.
Mă intreb, caut răspunsuri, le desfac
în fiecare înţeles ce ar putea să însemne
poftele mele lăuntrice.Chem adevărul
să-l îmbarc pe corabia gândurilor
în lumea nouă a înfăptuirii cuvântului
spre care nimeni nu ştie o cale.
De undeva mă priveşte ochiul magic
n-o să mă abat din drum niciodată.
-->
Comentarii