Un amalgam de chipuri se schimba, se transpun,
Si dau o noua forma Orasului nebun,
O lume care moare, se lupta sau se plimba,
In fiecare clipa ceva, in el, se schimba,
O lume care pleaca, o lume care vine,
Un milion de oameni cu vise anonime,
Pe coala de hartie surprind un vag moment
Al vietii citadine, ce moare in prezent
Scurgandu-se o clipaintr-un umbrit trecut
A doua zi, orasul o ia de la-nceput,
Un soare mort rasare dintr-un ocean de sange,
Orasul care rade, orasul care plange...
Comentarii
Din cioburi de oglinzi, imagini
Străfulgerate curcubee
Vorbesc de visuri şi de patimi
De trista noastră melopee...
Felicitări, radiologul vieţii urbane, nu se dezminte!
PS. N-am murit (încă!), şi mai cu seamă, nu v-am uitat!...Dar...mă zbat să mă regăsesc printre cioburile unei pisate oglinzi...Dar, pisată rău, cu mult talent....
A dv, Lucia
Ma bucur ca v-am adus o clipa de placere literara...!
Vorba Manelarilor, "sa se taie-n cioburi toti dusmanii mei..."!
Cioburi de sticlă, luminate în întuneric(ul vieții), dau multe forme surprinzătoare!