Cel mai popular nume feminin din arealul geografic creştin, Maria s-a impus încă din primele decenii ale răspândirii creştinismului. Este comun unui mare număr de limbi şi popoare, continuând în onomastica modernă tradiţia unui vechi nume ebraic.
În „Vechiul Testament” numele aparţinea unei profetese, sora lui Moise, însă, adevărata răspândire o va cunoaşte datorită Fecioarei Maria şi cultului care îi este închinat, începând cu secolul IV d. Hr. Se pare că formă de la care a plecat numele este evreescul Myriam, întâlnit şi astăzi în formă sa primară, considerat de specialişti ca o adaptare la limba ebraică a cuvântului aramaic „mar” - „domn”, „stăpân”.
Pe lângă această ipoteză mai exista aproximativ încă 60 de soluţii etimologice ale originii numelui, unele mai realiste, altele mai fanteziste.
Unii consideră că numele îşi are originea în cuvântul egiptean „mri”, tradus prin „a iubi” sau „mrjimn” - „iubit de Amon” (marele rege al zeilor). Sfântul Ieronim a văzut în numele de Maryam un compus din „mar” - „picătură” şi „-yam” - „mare”, sintagma redata prin textul latin „stilla maris” - „stea de mare”, o metaforă adăugată Maicii Domnului.
La romani era destul de întâlnit numele de Marius, care avea şi o formă feminină, ce se presupune, de unii cercetători, că ar fi putut fi numele de Maria. Pe filieră egipteano-evreiasca, numele se impune şi se răspândeşte în perioada creştină, alături de formele greceşti şi latine. În română, primele atestări ale prenumelui apar în secolul al XV-lea, dar se consideră că era folosit cu mult timp înainte.
Probabil că Maria a fost folosit mai întâi de populaţia romanizata şi parţial creştinată. Din punctul de vedere al frecvenţei se poate considera că este echivalentul feminin al prenumelui masculin Ion.
Are o bogată familie de variante, dintre care amintim Mariah, Maia, Mara, Mariana, Marina, Marieta, Mariţa, Rita, Marica, Marula, Mia, Mati, Mariescu, Măriorita, Măritica, Marulă, Masa, Măriuca, Măriuţă, Mioara, Mira, Meri,Mărioara etc.
Ca şi Ion, Maria are şi corespondenţi masculini, destul de frecvenţi în limba română: Marin şi Marian.
[…]
-->
Comentarii
multumesc,o explicatie frumoasa sustinuta de o muzica plina de expresivitate muzicala si textiera!