Originea Postului

[Ioan Muntean]

Postul reprezintă abţinerea totală sau parţială de la anumite alimente, pe un timp mai scurt sau mai lung şi este o practică existentă, în diferite forme, în mai toate religiile omenirii.

Părerile sunt împărţite asupra originii postului. Cei mai mulţi îl leagă de cultul morţilor din vremuri străvechi.

După unii, postul îşi are originea în sacrificiile de animale care erau aduse pentru cei morţi şi de care cei vii nu trebuia să se atingă.

Alţii cred că durerea pricinuită de moartea fiinţelor dragi a avut ca urmare firească neglijarea mâncării şi a băuturii, ceea ce cu timpul a devenit un semn convenţional de doliu, făcând astfel parte din riturile legate de cultul morţilor.

Unii cred că originea postului ar trebui căutată în frică de contaminare: atingerea obiectelor sau consumarea alimentelor contaminate de mort ar fi produs o mare frică, lucru care ar fi determinat familia la abţinerea, pe un anumit timp, de la mâncare şi băutură – deci tot o practică legată de cultul morţilor.

Alţii cred că originea postului trebuie căutată într-o simplă practică de sobrietate şi de temperanţă, recomandată şi uneori experimentată de marii înţelepţi, filosofi sau întemeietori de religii.

De la acest post igienic s-ar fi ajuns la ideea unui post cu caracter religios, mai ales pentru că postul a prilejuit, în unele cazuri, viziuni religioase. Uneori, postul este practicat ca un exerciţiu de penitenţă, alteori ca un mijloc de pregătire pentru săvârşirea unor acte religioase sau fapte importante din viaţă, alteori ca un rit de doliu sau de purificare. Uneori a fost considerat şi practicat ca un mijloc pentru a avea viziuni, alteori se practică pur şi simplu – fără caracter religios – ca un mijloc pentru refacerea sau păstrarea sănătăţii fizice, fiind recomandat chiar de medici.

(sursa: util21.ro)

In asteptarea Craciunului: Postul trupesc si postul duhovnicesc pe video.crestinortodox.ro

[Gordan Mircea]

Au, au! Ne pui la post? Mai lasă-ne să păcătuim câte un pic, mai ales cu... inima. Om posti...de ce/cine nu avem parte şi poftim!
Mircea,
cu simpatie

Certitudini care au fost…
O fi în viaţă vre- un rost?
Pasul nesigur, agnost...
Soarta a pus bucuriile în post.

[Lenuş Lungu]

Originea postului creştin se află în rai prin porunca dată de Dumnezeu primilor oameni de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului( Facere 2, 16-17).Mântuitorul a postit iar exemplul Său a fost urmat de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. Creştinismul a dat postului o importanţă majoră integrându-l vieţii spirituale în războiul nevăzut, în lupta cu puterile întunericului şi cu patimile: «Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post»(Matei 17, 21). Adevăratul post, spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii, constă nu numai în abstinenţa de la mâncare şi băutură, ci şi în abstinenţa patimi, instincte şi răutăţi în general. Postul devine astfel un mijloc de urcuş duhovnicesc.
Îndrumătorii duhovniceşti ai Bisericii ne vorbesc şi despre un post al minţii sau al gândurilor rele. Trebuie postit însă şi de toate energiile mentale negative prin înfrânarea de la a asculta un anumit fel de muzică, de la a privi anumite emisiuni TV, de a opri discuţiile în contradictoriu. Astfel postul devine un stil de viaţă.În afara dimensiunii sale spirituale, postul are şi o dimensiune medicală, ajutând la redresarea organismului vătămat de o hrană prea bogată în toxine. Marii postitori ai Bisericii au avut un organism sănătos şi au fost longevivi. Astfel, Sfântul Antonie cel Mare a trăit 105 ani, Sfântul Pavel Tebeul a trăit 113 ani, Sfinţii Pafnutie, Macarie Alexandrinul, Sava ş. a. au depăşit suta de ani ducând o viaţă de nevoinţă continuă.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]