Stau şi citesc aceste rânduri
Pe care le-am urzit de mult,
Le simt că picură din suflet
Şi nu sunt gânduri de-mprumut.
Habar nu am dacă respectă
Criterii, reguli, ori canoane,
Condeiul meu e prea grăbit
Să prindă gânduri... milioane!
Eu cred că este cel mai bine
Să scriu cu vorbă românească
Duioasă, clară ca o rouă,
Pe nimeni să nu chinuiască
Să-şi stoarcă mintea, să priceapă:
Ce-a vrut să zic-acesta, frate,
Ce tâlcuri are vorba asta
Şi ce idei intortochiate?
M-am săturat să tot citesc
Cuvinte seci, zornăitoare,
Ori vorbe luate cu-mprumut
De pe la nu ştiu ce popoare.
Că stai mirat şi te cruceşti,
Vrei să-nţelegi, chiar ai răbdare,
Dar vezi că altă cale nu-i
Şi cauţi prin dicţionare.
Îţi este truda în zadar,
Iar DEX-ul e neputincios,
Sunt clipe aruncate-n vânt,
Furat ţi-e timpul preţios.
Eu n-am nimic, ba îi admir
Pe condeierii-aceia care,
Ştiu foarte bine zeci de limbi,
Ce se vorbesc în lumea mare,
Dar, oameni buni, nu schilodiţi
Frumoasa limbă românească,
Ghiveciu-acela n-are haz
Şi nimeni nu o să-l citească.
Păi limba doinei de alean
E darul sfânt şi mângâiere,
Ea are farmec nevăzut,
Căldură, suflet şi putere.
Are atâta-nţelepciune
Şi bogăţie, şi lumină,
Bătrâna vorbă românească
Mă simt în ea ca-ntr-o grădină.
Nu daţi cu biciu-n graiul nostru
Şi-n slovele cuminţi, străbune!
Că blânda vorbă românească
Rămâne în deşertăciune.
Se vor găsi aceia care
Îndemnul meu să-l cântărească
Nu are rost să batem câmpii,
Avem o zestre românească!
-->
Comentarii
.
Theo, iti multumesc pt. lectura si apreciere!
Multumesc pt. popas si apreciere, Lenuş!
Multumesc frumos pt. lectura si semnul de apreciere, Ştefana Maria!
Am inteles , Mircea.
Nu, Mariana, era o completare!
"Doar într-o banală prozodie,
Lipsindu-i esența, de...poezie,"
Mircea, aceste versuri se refera la poezia mea?
Fără perle înșirate-n salbă,
Poezia-i albă, albă...
Doar într-o banală prozodie,
Lipsindu-i esența, de...poezie,
Multumesc pt. apreciere, Lenuş
Frumoasă urzeală de cuvinte...Felicitări!