"Ura, dispret, lacrimi, suferinta, miracolul mantuirii"
Astăzi s-a spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape.
O, Taină! Chipul deşertării este neştiut. Felul zămislirii, negrăit! Cuvântul cel mai presus de fire, chipul robului primeşte.
S-a micşorat pe Sine însuşi întru depărtarea neasemănată, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut, cu sărăcie de bună voie, făcându-se blestem, ca să ridice blestemul omenirii, smerindu-se până la moartea pe Cruce.
Alergat-a Iuda, zicând cărturarilor celor fără de lege: ce-mi veţi da mie şi eu il voi da pe el vouă? Iar in mijlocul celor ce se tocmeau, ai stătut nevăzut Tu însuţi, de carele era tocmeala, cunoscătorule de inimi.
* * *
Iisus, judecat şi condamnat la moarte
Iisus, Fiul lui Dumnezeu e judecat şi condamnat la moarte de către cărturari şi fariseii păcătoşi. El primeşte să moară pe Sfânta Cruce, ca prin patimile Sale, să împace pe oameni cu Tatăl Ceresc.
Iisuse Cel Drept şi Sfânt
Ce-ai greşit Tu pe pământ
Că te văd de mâini legat
Şi la moarte condamnat.
O !... Iisuse prea iubit
Eu Te văd azi osândit
Pentru-a mele fărdelegi
Cum şi pentru-a lumii întregi
Popor fărădelege, păgânesc, de ce ai cugetat cele deşarte ?! Pentru ce a judecat spre moarte pe Cela ce este VIAŢA tuturor ?! Nu s-a ruşinat de Binefăcătorul care, aducându-le aminte, le-a adeverit zicând către dânşii : « Poporul meu ce am făcut vouă ?! Au nu am umplut Iudeea de minuni ?! Au n-am înviat morţi numai cu cuvântul ?! Au n-am vindecat toată boala şi neputinţa ?! Pentru ce nu vă aduceţi aminte de Mine ?! Ce vi se pare vouă ?!!!...
Jură-Te pe Dumnezeul cel viu ca să ne spui nouă de eşti Tu Hristos Fiul lui Dumnezeu ?"
Raspunsul nu putea fi altul decât ADEVĂRUL. Iisus a întărit, că El este Fiul lui Dumnezeu !...
Nemernicul de Caiafa a strigat cu voce tare : Vorbeşte hulă ce ne mai trebuie alte mărturii ? Vinovat este morţii !!!
Iisus primeşte Crucea.
Lui Iisus îi pune Crucea pe umeri s-o ducă până la locul de răstignire, după ce o noapte întreagă a fost batjocorit, pălmuit, scuipat şi biciuit. Acum, atât de slăbit, acoperit de răni primeşte şi Crucea pe umerii Săi, ca să ridice sarcina păcatelor de pe sufletele noastre.
Cel de Îngeri preamărit
De om e batjocorit
Crucea blând El o primeşte
Şi la Golgota porneşte.
O, Iisuse dă-mi putere
Ca-n necazuri şi durere
Să fiu blând şi răbdător
Să-ţi fiu Ţie următor.
Cela ce toate cele omenesti le-ai luat şi toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale, ai binevoit a Te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte, ca un Dumnezeu.
* * *
Iisus cade sub greutatea Crucii
Crucea grea apasă pe umerii Săi, flămând şi însetat, acoperit de răni ce încă însângerează, sfârşit de puteri, cade sub Crucea grea. Ostaşii îl ridică, i-o aşează din nou pe umeri. El nu plânge, nu cere milă de la oameni si pleacă cu paşi clătinători mai departe.
Crucea umerii Ţi-i frânge
Ranele-s pline de sânge
Dar mai crâncenă durere
Îţi fac păcatele mele.
Iisuse îţi cer iertare
Dă-mi căinţă şi-ndreptare
Ca să plâng al meu păcat
Şi să nu mor neîndreptat.
* * *
Iisus purtându-şi Crucea se întâlneşte cu
Mama Sa, Preacurata Fecioara Maria.
Fecioara Maria a pornit să-şi petreacă Fiul pe calea morţii. Câtă durere a simţit sărmana Mamă când şi-a văzut Fiul Iubit, acoperit de răni şi sânge, încărcat de batjocuri, purtându-şi Crucea spre locul de pierzare.
Fecioară Indurerată
Mamă Binecuvântată
Primeşte-mă şi pe mine
Să plâng pe Iisus cu Tine.
Să plâng păcatele mele
Cari Te-au cufundat în jele
Căci pe Fiul Tău iubit
Aşa crunt L-au chinuit.
Ai încăput pe Cuvântul în pântecele Tău, pe Cel neîncăput; din sânul Tău ai hrănit cu lapte pe hrănitorul lumii, în braţele Tale ai purtat pe Ţiitorul nostru, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
* * *
Simeon Cirineul ajută lui Iisus să ducă Crucea
Iisus, tot mai mult slăbeşte pe cale, sub greutatea Crucii. Duşmanii Lui se tem, că va murii mai înainte de răstignire, şi nu se vor mai bucura de chinurile Lui. Pentru acest motiv îl sileşte pe sărmanul Simeon Cirineul să-i ducă Crucea.
Când puterile-ţi slăbiră
Pe Simeon îl siliră
Să-ţi ajute a purta
Doamne Crucea Ta cea grea.
O, Iisuse pentru Tine
Ajuta-mă şi pe mine
Crucea vieţii a purta
Soarta grea a-mi uşura.
Să mergem cu dragoste împreună cu Hristos, la dumnezeiasca patimă, ca împreună cu Dânsul răstignindu-ne, să ne facem părtaşi şi Invierii Lui.
* * *
Veronica şterge cu o maramă, faţa lui Iisus
Veronica cea evlavioasă, vede faţa lui Iisus, plină de sudoare şi sânge. Îi este foarte milă de El, străbate printre soldaţi şi cu marama şterge faţa Preasfântă a Domnului. Iisus, cu recunoştinţă, îşi lasă faţa întipărită pe pânză.
Veronica-n graba mare
Faţa Ta de sânge o şterge
Chipul Tău Cel Preacurat
Pe maramă L-ai lăsat.
O, Iisuse dă-mi şi mie
Milă şi durere vie
Când Te văd la chinuri dat
Şi cu spini încununat.
Minune s-a făcut, că Făcătorul lumii s-a dat în mâinile celor fărădelege şi s-a înălţat pe lemn Iubitorul de oameni, ca să scoată din iad pe cei legaţi care strigă : Mărire îndelung răbdării Tale Doamne, mărire Ţie !
* * *
Iisus cade a doua oară sub Cruce.
Simon duce Crucea până la un loc şi din nou este pusă de nemernicii farisei pe umerii Celui ce veniseră să-i mântuiască. Iisus, din nou o îmbrăţişează şi păşeşte cu ea încet, în sus, pe calvarul Golgotei, dar, e mult prea slăbit şi cade pentru a doua oară sub Sfânta Cruce. Duşmanii râd, îl batjocoresc, îl smucesc, îl ridică punându-i din nou Crucea grea pe umeri şi din nou îl împing, înainte, spre stânca înaltă.
Recăderea în păcate
Mult Te doare Îndurate
Şi-ţi face Crucea mai grea
Până cazi din nou sub ea.
O, Iisuse mă-ntăreste
Şi de căderi mă fereşte
Ca să stau pân la mormânt
Tot în Dorul Tău Cel Sfânt.
* * *
Iisus mângâie femeile miloase.
Femeile miloase se înduioşează văzând pe Iisus în atâta suferinţă şi dispreţ. Ele încep a se tângui şi a-L plânge. Iisus, însă, le zice : Nu Mă plângeţi pe Mine, Fiice ale Ierusalimului, ci plângeţi-vă pe voi şi pe fii voştri ! Iisus se gândea la pustiirea Ierusalimului care a urmat nu peste multă vreme.
Cine oare nu va plânge
Văzându-te-n răni şi sânge
Şi către moarte mergând
Fără glas, ca un miel blând.
O, Iisuse dă-mi putere
Să plâng chinurile-s grele
Şi să plâng al meu păcat
Pân-a nu fi judecat.
* * *
Iisus cade a treia oară sub Cruce
Puterile îl părăsesc, cade a treia oară sub sarcina Crucii. Ostaşii din nou îl ridică, îl lovesc adresându-i cuvinte de hulă şi Îl îmbrîncesc silindu-L să urce pe drumul spre vârful Golgotei unde Îl aştepta "răstignirea". Aici, unde toţi marii preoţi ţinură sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot sinedriul, spre a grăbi condamnarea la moarte a lui Iisus, prin cele mai cumplite chinuri.
Sub a Crucii grea povară
Iisus cade a treia oară
Pentru-a mele mari căderi
În păcate şi greşeli.
Iisuse mult Îndurate
Dă-mi iertare de păcate
Şi canon dă-mi pe pământ
Până nu plec în mormânt.
* * *
Sus pe Golgota, Iisus e desbrăcat de hainele Sale.
Crucea e culcată la pământ şi se sapă groapa în care să se împlânte. Câţiva soldaţi îl desbracă pe Iisus, trăgându-i cămaşa prinsă de rănile însângerate ce-i acopereau spatele şi braţele lui Iisus.
Popor crunt si neîndurat
Pe Iisus l-ai desbrăcat
Pe Mesia Cel dorit
Ruşinări i-ai pregătit.
Iisuse Mire Ceresc
Ajută-mi să mă feresc
De gânduri, de vorbe spurcate
De fapte neruşinate.
* * *
Iisus e pironit pe Cruce.
Oamenii cei nemiloşi îi întind mâinile. Ciocanele bat piroanele colţuroase care-i străbat palmele şi picioarele Lui. Sângele curge, Iisus suferă cumplit dar nu zice nici un cuvânt nu scoate un vaet.
"Cela ce toate cele omeneşti le-ai luat şi toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale, ai binevoit a te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte, ca un Dumnezeu". "Patimilor neîmpărtăşit ai rămas Tu, Cuvântule al lui Dumezeu, cu trupul împreunându-Te cu patimile, dar pe om l-ai dezlegat din patimi, patimilor făcându-Te patimă, Mântuitorul nostru, că însuţi eşti fară de patimă şi atotputernic.
Cale prea bună a înălţării ai arătat Hristoase a fi smerenia, micşorându-Te însuţi pe Tine şi chip de rob luând.
Iisus e pe lemn culcat
Cuiele-n palme-i străbat
Sângele Lui Cel Preasfânt
Curge pârâu pe pământ.
Am greşit Iisuse Bune
Iar Tu suferi pentru mine
Dă-mi să plâng al meu păcat
Căci eu sunt cel vinovat.
* * *
Crucea este ridicată sus, Iisus moare pe Cruce.
Iisus se chinuieşte cumplit atârnat între cuie, între Cer şi pământ să împace pe oameni cu Dumnezeu. Duşmanii se bucură de chinurile Lui. Îl hulesc iar El se roagă : Părinte iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.
Iisuse îndurerat
Trei ore pe Cruce ai stat
Trei ore Te-ai chinuit
Până moartea Ţi-a sosit.
Eu deplâng a Ta durere
Plângu-Ţi chinurile grele
Dară plâng şi-al meu păcat
Ce moartea Ţi-a cauzat.
* * *
Iisus e luat de pe Sfânta Cruce.
Doi bărbaţi cucernici, Iosif din Arimateea şi Nicodim au luat trupul de pe Cruce ca să-L înmormânteze. Indurerata Sa Mamă L-a primit pe braţele Ei, I-a spălat faţa de sânge, I-a rânduit părul, I-a sărutat ranele sfinte, apoi împreună cu mironosiţele evlavioase L-a uns cu nard şi L-a învăluit cu pânza albă, numit « Giulgiul Mântuitorului ».
Când Iisuse ai murit
Maica Sfântă Te-a jelit
Cu a Ei lacrimi Te-a spălat
Şi-n giulgiu Te-a înfăşurat.
Maică plină de-ndurare
Fă să dobândim iertare
De la Fiul Tău Preasfânt
Cât mai suntem pe pământ.
Iisus e înmormântat
După trei ceasuri petrecute în cele mai groaznice şi înfiorătoare chinuri strigă : Părinte în mâinile Tale îmi dau sufletul. Plecându-şi capul în jos, moare între doi tâlhari.
Când sufletul Ţi L-ai dat
Soarelle s-a întunecat
Pietrele s-au despicat.
Doamne, noi cu întristare
Plângem durerile Tale
Câte-n lume Le-ai purtat
Până ne-ai răscumpărat.
Iisuse mult îndurate
Chinuit pentru păcate
Iartă pe toţi cei greşiţi
Şi ne fă-n veci fericiţi.
Iar când soarele a apus
În mormânt Doamne Te-au pus
Acolo zaci îngropat
Pentru al meu mare păcat.
Cela ce toate cele omeneşti le-ai luat şi toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale, ai binevoit a te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte, ca un Dumnezeu.
Patimilor neîmpărtăşit ai rămas Tu, Cuvântule al lui Dumezeu, cu trupul împreunându-Te cu patimile, dar pe om l-ai dezlegat din patimi, patimilor făcându-Te patimă, Mântuitorul nostru, că însuţi eşti fără de patimă şi atotputernic. Cale prea bună a înălţării ai arătat Hristoase a fi smerenia, micşorându-Te însuţi pe Tine şi chip de rob luând.
Astăzi s-a spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape.
O, Taină! Chipul deşertării este neştiut. Felul zămislirii, negrăit! Cuvântul cel mai presus de fire, chipul robului primeşte.
S-a micşorat pe Sine însuşi întru depărtarea neasemănată, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut, cu sărăcie de bună voie, făcându-se blestem, ca să ridice blestemul omenirii, smerindu-se până la moartea pe Cruce.
Alergat-a Iuda, zicând cărturarilor celor fără de lege: ce-mi veţi da mie şi eu il voi da pe el vouă? Iar in mijlocul celor ce se tocmeau, ai stătut nevăzut Tu însuţi, de carele era tocmeala, cunoscătorule de inimi.
* * *
Iisus, judecat şi condamnat la moarte
Iisus, Fiul lui Dumnezeu e judecat şi condamnat la moarte de către cărturari şi fariseii păcătoşi. El primeşte să moară pe Sfânta Cruce, ca prin patimile Sale, să împace pe oameni cu Tatăl Ceresc.
Iisuse Cel Drept şi Sfânt
Ce-ai greşit Tu pe pământ
Că te văd de mâini legat
Şi la moarte condamnat.
O !... Iisuse prea iubit
Eu Te văd azi osândit
Pentru-a mele fărdelegi
Cum şi pentru-a lumii întregi
Popor fărădelege, păgânesc, de ce ai cugetat cele deşarte ?! Pentru ce a judecat spre moarte pe Cela ce este VIAŢA tuturor ?! Nu s-a ruşinat de Binefăcătorul care, aducându-le aminte, le-a adeverit zicând către dânşii : « Poporul meu ce am făcut vouă ?! Au nu am umplut Iudeea de minuni ?! Au n-am înviat morţi numai cu cuvântul ?! Au n-am vindecat toată boala şi neputinţa ?! Pentru ce nu vă aduceţi aminte de Mine ?! Ce vi se pare vouă ?!!!...
Jură-Te pe Dumnezeul cel viu ca să ne spui nouă de eşti Tu Hristos Fiul lui Dumnezeu ?"
Raspunsul nu putea fi altul decât ADEVĂRUL. Iisus a întărit, că El este Fiul lui Dumnezeu !...
Nemernicul de Caiafa a strigat cu voce tare : Vorbeşte hulă ce ne mai trebuie alte mărturii ? Vinovat este morţii !!!
Iisus primeşte Crucea.
Lui Iisus îi pune Crucea pe umeri s-o ducă până la locul de răstignire, după ce o noapte întreagă a fost batjocorit, pălmuit, scuipat şi biciuit. Acum, atât de slăbit, acoperit de răni primeşte şi Crucea pe umerii Săi, ca să ridice sarcina păcatelor de pe sufletele noastre.
Cel de Îngeri preamărit
De om e batjocorit
Crucea blând El o primeşte
Şi la Golgota porneşte.
O, Iisuse dă-mi putere
Ca-n necazuri şi durere
Să fiu blând şi răbdător
Să-ţi fiu Ţie următor.
Cela ce toate cele omenesti le-ai luat şi toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale, ai binevoit a Te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte, ca un Dumnezeu.
* * *
Iisus cade sub greutatea Crucii
Crucea grea apasă pe umerii Săi, flămând şi însetat, acoperit de răni ce încă însângerează, sfârşit de puteri, cade sub Crucea grea. Ostaşii îl ridică, i-o aşează din nou pe umeri. El nu plânge, nu cere milă de la oameni si pleacă cu paşi clătinători mai departe.
Crucea umerii Ţi-i frânge
Ranele-s pline de sânge
Dar mai crâncenă durere
Îţi fac păcatele mele.
Iisuse îţi cer iertare
Dă-mi căinţă şi-ndreptare
Ca să plâng al meu păcat
Şi să nu mor neîndreptat.
* * *
Iisus purtându-şi Crucea se întâlneşte cu
Mama Sa, Preacurata Fecioara Maria.
Fecioara Maria a pornit să-şi petreacă Fiul pe calea morţii. Câtă durere a simţit sărmana Mamă când şi-a văzut Fiul Iubit, acoperit de răni şi sânge, încărcat de batjocuri, purtându-şi Crucea spre locul de pierzare.
Fecioară Indurerată
Mamă Binecuvântată
Primeşte-mă şi pe mine
Să plâng pe Iisus cu Tine.
Să plâng păcatele mele
Cari Te-au cufundat în jele
Căci pe Fiul Tău iubit
Aşa crunt L-au chinuit.
Ai încăput pe Cuvântul în pântecele Tău, pe Cel neîncăput; din sânul Tău ai hrănit cu lapte pe hrănitorul lumii, în braţele Tale ai purtat pe Ţiitorul nostru, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
* * *
Simeon Cirineul ajută lui Iisus să ducă Crucea
Iisus, tot mai mult slăbeşte pe cale, sub greutatea Crucii. Duşmanii Lui se tem, că va murii mai înainte de răstignire, şi nu se vor mai bucura de chinurile Lui. Pentru acest motiv îl sileşte pe sărmanul Simeon Cirineul să-i ducă Crucea.
Când puterile-ţi slăbiră
Pe Simeon îl siliră
Să-ţi ajute a purta
Doamne Crucea Ta cea grea.
O, Iisuse pentru Tine
Ajuta-mă şi pe mine
Crucea vieţii a purta
Soarta grea a-mi uşura.
Să mergem cu dragoste împreună cu Hristos, la dumnezeiasca patimă, ca împreună cu Dânsul răstignindu-ne, să ne facem părtaşi şi Invierii Lui.
* * *
Veronica şterge cu o maramă, faţa lui Iisus
Veronica cea evlavioasă, vede faţa lui Iisus, plină de sudoare şi sânge. Îi este foarte milă de El, străbate printre soldaţi şi cu marama şterge faţa Preasfântă a Domnului. Iisus, cu recunoştinţă, îşi lasă faţa întipărită pe pânză.
Veronica-n graba mare
Faţa Ta de sânge o şterge
Chipul Tău Cel Preacurat
Pe maramă L-ai lăsat.
O, Iisuse dă-mi şi mie
Milă şi durere vie
Când Te văd la chinuri dat
Şi cu spini încununat.
Minune s-a făcut, că Făcătorul lumii s-a dat în mâinile celor fărădelege şi s-a înălţat pe lemn Iubitorul de oameni, ca să scoată din iad pe cei legaţi care strigă : Mărire îndelung răbdării Tale Doamne, mărire Ţie !
* * *
Iisus cade a doua oară sub Cruce.
Simon duce Crucea până la un loc şi din nou este pusă de nemernicii farisei pe umerii Celui ce veniseră să-i mântuiască. Iisus, din nou o îmbrăţişează şi păşeşte cu ea încet, în sus, pe calvarul Golgotei, dar, e mult prea slăbit şi cade pentru a doua oară sub Sfânta Cruce. Duşmanii râd, îl batjocoresc, îl smucesc, îl ridică punându-i din nou Crucea grea pe umeri şi din nou îl împing, înainte, spre stânca înaltă.
Recăderea în păcate
Mult Te doare Îndurate
Şi-ţi face Crucea mai grea
Până cazi din nou sub ea.
O, Iisuse mă-ntăreste
Şi de căderi mă fereşte
Ca să stau pân la mormânt
Tot în Dorul Tău Cel Sfânt.
* * *
Iisus mângâie femeile miloase.
Femeile miloase se înduioşează văzând pe Iisus în atâta suferinţă şi dispreţ. Ele încep a se tângui şi a-L plânge. Iisus, însă, le zice : Nu Mă plângeţi pe Mine, Fiice ale Ierusalimului, ci plângeţi-vă pe voi şi pe fii voştri ! Iisus se gândea la pustiirea Ierusalimului care a urmat nu peste multă vreme.
Cine oare nu va plânge
Văzându-te-n răni şi sânge
Şi către moarte mergând
Fără glas, ca un miel blând.
O, Iisuse dă-mi putere
Să plâng chinurile-s grele
Şi să plâng al meu păcat
Pân-a nu fi judecat.
* * *
Iisus cade a treia oară sub Cruce
Puterile îl părăsesc, cade a treia oară sub sarcina Crucii. Ostaşii din nou îl ridică, îl lovesc adresându-i cuvinte de hulă şi Îl îmbrîncesc silindu-L să urce pe drumul spre vârful Golgotei unde Îl aştepta "răstignirea". Aici, unde toţi marii preoţi ţinură sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot sinedriul, spre a grăbi condamnarea la moarte a lui Iisus, prin cele mai cumplite chinuri.
Sub a Crucii grea povară
Iisus cade a treia oară
Pentru-a mele mari căderi
În păcate şi greşeli.
Iisuse mult Îndurate
Dă-mi iertare de păcate
Şi canon dă-mi pe pământ
Până nu plec în mormânt.
* * *
Sus pe Golgota, Iisus e desbrăcat de hainele Sale.
Crucea e culcată la pământ şi se sapă groapa în care să se împlânte. Câţiva soldaţi îl desbracă pe Iisus, trăgându-i cămaşa prinsă de rănile însângerate ce-i acopereau spatele şi braţele lui Iisus.
Popor crunt si neîndurat
Pe Iisus l-ai desbrăcat
Pe Mesia Cel dorit
Ruşinări i-ai pregătit.
Iisuse Mire Ceresc
Ajută-mi să mă feresc
De gânduri, de vorbe spurcate
De fapte neruşinate.
* * *
Iisus e pironit pe Cruce.
Oamenii cei nemiloşi îi întind mâinile. Ciocanele bat piroanele colţuroase care-i străbat palmele şi picioarele Lui. Sângele curge, Iisus suferă cumplit dar nu zice nici un cuvânt nu scoate un vaet.
"Cela ce toate cele omeneşti le-ai luat şi toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale, ai binevoit a te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte, ca un Dumnezeu". "Patimilor neîmpărtăşit ai rămas Tu, Cuvântule al lui Dumezeu, cu trupul împreunându-Te cu patimile, dar pe om l-ai dezlegat din patimi, patimilor făcându-Te patimă, Mântuitorul nostru, că însuţi eşti fară de patimă şi atotputernic.
Cale prea bună a înălţării ai arătat Hristoase a fi smerenia, micşorându-Te însuţi pe Tine şi chip de rob luând.
Iisus e pe lemn culcat
Cuiele-n palme-i străbat
Sângele Lui Cel Preasfânt
Curge pârâu pe pământ.
Am greşit Iisuse Bune
Iar Tu suferi pentru mine
Dă-mi să plâng al meu păcat
Căci eu sunt cel vinovat.
* * *
Crucea este ridicată sus, Iisus moare pe Cruce.
Iisus se chinuieşte cumplit atârnat între cuie, între Cer şi pământ să împace pe oameni cu Dumnezeu. Duşmanii se bucură de chinurile Lui. Îl hulesc iar El se roagă : Părinte iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.
Iisuse îndurerat
Trei ore pe Cruce ai stat
Trei ore Te-ai chinuit
Până moartea Ţi-a sosit.
Eu deplâng a Ta durere
Plângu-Ţi chinurile grele
Dară plâng şi-al meu păcat
Ce moartea Ţi-a cauzat.
* * *
Iisus e luat de pe Sfânta Cruce.
Doi bărbaţi cucernici, Iosif din Arimateea şi Nicodim au luat trupul de pe Cruce ca să-L înmormânteze. Indurerata Sa Mamă L-a primit pe braţele Ei, I-a spălat faţa de sânge, I-a rânduit părul, I-a sărutat ranele sfinte, apoi împreună cu mironosiţele evlavioase L-a uns cu nard şi L-a învăluit cu pânza albă, numit « Giulgiul Mântuitorului ».
Când Iisuse ai murit
Maica Sfântă Te-a jelit
Cu a Ei lacrimi Te-a spălat
Şi-n giulgiu Te-a înfăşurat.
Maică plină de-ndurare
Fă să dobândim iertare
De la Fiul Tău Preasfânt
Cât mai suntem pe pământ.
Iisus e înmormântat
După trei ceasuri petrecute în cele mai groaznice şi înfiorătoare chinuri strigă : Părinte în mâinile Tale îmi dau sufletul. Plecându-şi capul în jos, moare între doi tâlhari.
Când sufletul Ţi L-ai dat
Soarelle s-a întunecat
Pietrele s-au despicat.
Doamne, noi cu întristare
Plângem durerile Tale
Câte-n lume Le-ai purtat
Până ne-ai răscumpărat.
Iisuse mult îndurate
Chinuit pentru păcate
Iartă pe toţi cei greşiţi
Şi ne fă-n veci fericiţi.
Iar când soarele a apus
În mormânt Doamne Te-au pus
Acolo zaci îngropat
Pentru al meu mare păcat.
Cela ce toate cele omeneşti le-ai luat şi toate cele ale noastre le-ai făcut ale Tale, ai binevoit a te pironi pe Cruce, Făcătorul meu, primind a suferi moarte ca un om, ca să izbăveşti omenirea din moarte, ca un Dumnezeu.
Patimilor neîmpărtăşit ai rămas Tu, Cuvântule al lui Dumezeu, cu trupul împreunându-Te cu patimile, dar pe om l-ai dezlegat din patimi, patimilor făcându-Te patimă, Mântuitorul nostru, că însuţi eşti fără de patimă şi atotputernic. Cale prea bună a înălţării ai arătat Hristoase a fi smerenia, micşorându-Te însuţi pe Tine şi chip de rob luând.
-->
Comentarii