Ca vârtejul veseliei mă-mbrăcam şi eu de-ndată
Cu mănuşile în mâini m-afundam toată-n zăpadă
Sau chemam în mare grabă chiotul pe derdeluş
Să se joace prin văzduh, prin omătul alb adus
Peste tot, pe drum şi case cu căciulile în vânt
Ne făceau cu ochiul nouă, săniuţelor râzând
Coşul calm torcea prin iarna fumul cald prin aer rece
Curioşi cu obrajii roşii, l-urmăream pe unde trece
De dispare nevăzut prin albastrul de pe cer!!!!
De îndat’ de el uitam, ne suflam în mâini de ger
Şi-n troiene ghemuiţi sub fulare ne-ascundeam
De toţi bulgării primiţi sau cu ei de aruncam
Doar pe seara îmi simţem şi picioarele-ngheţate
La caldura când intram povesteam mamei de toate
Nu puteam nici să mănânc, obosită ce eram
Iar cu gândul aţipit pe moş Ene l-aşteptam.
maria,29.01.2012
-->
Comentarii
Cu mare drag, Mihaela!
Versurile si imaginea sunt în deplină armonie. "Coşul calm torcea prin iarna fumul cald prin aer rece.." , "iar cu gândul aţipit pe moş Ene l-aşteptam" sunt versuri foarte inspirate. Multumim Maria pentru poezie!
si tie, Dan, multumiri sincere!
Minunate imagini ale iernii, felicitări !
Minunate magiale iernii descrisein versuri, felicitări Maria !
ASA-I! MEREU SIMTIM PRIN NOI,AMINTIRI SI AMINTIRI, MEREU FRUMOASE!
Ce frumos era!, aşa-i Maria?