Te-am visat spre dimineaţă
Cum mă mângâiai pe faţă
Şi în braţe, noi ne ţineam,
Atât de fericiţi eram!
Însă când ochii i-am deschis,
Privind în jurul meu piezis,
Că-n braţele mele ţineam
Perna ta şi o sărutam.
Repede am azvârlit-o,
Aşa de tare-am urât-o
Şi din suflet au izvorât
Lacrimile m-au amărât.
Şi asa încet, am plâns
Dezamăgirea m-a cuprins,
Se prelingeau şuvoaie
De parcă erau pâraie.
Si-apoi tare m-am enervat,
Din pat, iute m-am ridicat
Şi spre baie am alergat,
Pe loc m-am îmbăiat,
Într-un minut m-am îmbrăcat,
La servici, eu am plecat
Şi mi-am pus în gând să uit
Că foarte mult te-am iubit.
Ajungând din nou acasă,
Uitată era pe masă
Scrisoarea ce-mi spunea că pleci,
Urmele tale erau reci.
Dar nu-i nimic, ştiu eu un băiat
Ce nu se lasă aşteptat,
Şi mă voi întâlni cu el
Căci nu pot să te uit altfel.
Chiar de mă macină dorul,
Să-ţi ia altcineva locul,
Nu-ţi mai vreau perna în braţe,
De ce să-mi mai fac speranţe?
Viaţa merge înainte
Şi e plină de cuvinte,
De soare, de cer, de pământ,
Şi de un alt deznodământ.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Multumesc frumos, d-nu' Dan.
Viata merge inainte
Si este plina de cuvinte,
De soare, de cer, de pamant,
De noi iubiri cu-n alt deznodamant.
Un final ...optimist, felicitări Mihaela !