Se-alungă mireasma de gură firavă
În clipe de jar cu miros de otavă.
Și cresc, fantomatic, din liniști nocturne,
În brațe fierbinți, dăltuite s-adune
Tristeți și neliniști și doruri nestinse.
Departe-i iubirea și-n tainițe prins e
Un mugur de cântec și-un strop de alean.
Ce dulce e noaptea când gându-i viclean !
Feerică-i luna ce tainică trece
Pe glezna firavă, gălbuie și rece.
Doar focu-i aleargă spre cerul deschis,
Când tâmpla-i cuprinsă de pietre de vis.
Adună-i lumina din plete și lasă
Să cadă mătase de fluturi prin casă.
Și lasă speranța să fluture lină,
Când singurătatea în prag o să vină.
Liliana Mihaela Zaharia
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Tristeți și neliniști și doruri nestinse.
Departe-i iubirea și-n tainițe prins e
Un mugur de cântec și-un strop de alean.
Ce dulce e noaptea când gându-i viclean !
Frumos, dragă Liliana, prietenă bună!
un poem minunat
Foarte frumos!