Soarele m-a mângâiat pe față cu raze blânde și mi-a dat deșteptarea. Of, și ce plăcut e să lenevești!, așa că m-am întins ca să mă dezmorțesc, nehotărât dacă să mă las în brațele somnului sau să mă ridicdin pat.
Ochi-mi cad pe nuiaua de pe dulap, aproape de tavan – nuiaua din pod, care coboară ca să pedepsească, cum spunea tata – și tare aș mai fi vrut să scap de ea, că deseori mă amenința cu ea,....– că eram copil cuminte, de! – dar era prea sus și nici de pe scaun nu ajungeam la ea. Doamne, cât îmidoream să mă înalț, – precum Făt-Frumos – ca să alung acest inamic!
Ronțăielile unui șoricel mi-au îndreptat privirile în altă parte... Pisica, cea pe care de atâtea ori o trăgeam de coadă și-mi arăta colții, oțărându-se la mine, parcă dormita cu capul pe lăbuțeledinainte. A fost doar o părere, căci face-un salt prin aer și prinde-n gheare șoricelul. Chițăitul plângăcios al șoricelului îi trezește mila pisicii, care îl lasă din prinsoare și cu o lăbuță îl tot lovește din lateral,îndemnându-l ca să plece. După căteva „îndemnuri”, șoricelul o zbughește, dar pisica iar face un salt și-l prinde.
Joaca lor m-a trezit de tot, așa că, cu picioarele înainte și sprijinit în brațe, mă dau jos din pat. E drept,din pat nu am numai amintiri plăcute: paiele din strujac¹ nu sunt tocmai moi și-și faccuib purecii, care te pișcă dureros. De aceea, vara, dormeam cu tata în podul șurii pe fân. Aerul curat mă cufunda într-unsomn odihnitor, tulburat numai de zgomotul concasoarelor carezdrobeau între fălci bucăți mari de piatră, dar m-am obișnuit... Pernele, din puf de gâscă, sunt moi, dar deseori m-am sufocat și cu ultimele puteri în brațe abia am reușit să mă eliberez.
¹ strujac= husă din pânză de cânepă
-->
Comentarii
Multumesc, Lenus! Sara faina!
Cu drag.
Frumos