PLOAIA TA

Singurătatea

perfidă și rece

ca o amantă frumoasă

dar leneșă

nu-mi sterge praful

mă tace a plasă de păianjen

prin colțuri uitate de timp

și-mi murdărește pașii

cu lipsă de desprindere

îmi cântă trist și plânge

să nu o înșel cu primăvara

liniștea ei mă strânge de gât

să nu urlu,

poate mă aud vecinii

și atunci înghit în lacrimi

cuvinte umede de mare

sughiț a dulce ploaie

poate vor veni norii

să-mi fulgere frumos

a TINE!

 

12 03 2102

Ștefan Oană

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Singurătatea

    perfidă şi rece

    ca o amantă frumoasă

    dar leneşă

    nu-mi şterge praful

    ............................

    Bat-o!, s-o bată de singurătate, chiar m-ai dat gata cu versurile astea, Ştefan.41.gif

  • Frumoase versuri

Acest răspuns a fost șters.
-->