Singurătatea
perfidă și rece
ca o amantă frumoasă
dar leneșă
nu-mi sterge praful
mă tace a plasă de păianjen
prin colțuri uitate de timp
și-mi murdărește pașii
cu lipsă de desprindere
îmi cântă trist și plânge
să nu o înșel cu primăvara
liniștea ei mă strânge de gât
să nu urlu,
poate mă aud vecinii
și atunci înghit în lacrimi
cuvinte umede de mare
sughiț a dulce ploaie
poate vor veni norii
să-mi fulgere frumos
a TINE!
12 03 2102
Ștefan Oană
Comentarii
Singurătatea
perfidă şi rece
ca o amantă frumoasă
dar leneşă
nu-mi şterge praful
............................
Bat-o!, s-o bată de singurătate, chiar m-ai dat gata cu versurile astea, Ştefan.
Frumoase versuri