plouă undeva…
plouă undeva dincolo de ferestre
spală drumurile pustii ale toamnei
vântul face exerciții de înviorare
repetând pentru spectacolul din iarnă
care va începe cu confetti
și se va termina cu moartea ofeliei,
omătul trebuie să fie cald
ca o pernă albă peste care dorm zeii,
deșerturi de gheață prin care umblă
spiridușii se aștern ca niște covoare
peste sufletele noastre sub auspiciile
vizitiului care vine cu sănii din nord
și se așează comod în casele noastre.
visul unei nopți de iarnă,
copiii așteptând să cadă stele din cer
și sorcove de flori peste inocența lor candidă.
plouă undeva dincolo de ferestre
speriind toate gândurile,
e clipa când rămâi cu tine singur,
când insomnia își încrucișează spada
cu propriile stafii,
năvală de fantome care dau buzna
în casă, prin suflet, răscolindu-ne
toate amintirile, cuvinte uitate, strigăte,
voci dragi care vin din infern,
femei care mai dorm pe pleoapele noastre,
părinți, o oază, un ostrov de fericire
uitate într-un colț al inimii,
o lume de dorinți viclene care s-a dus
sau care vine peste noi
precum sunetele gramofoanelor din târguri,
mișunând de chipuri pocite…
privesc prin ploaie cum bezna
scutură livezi de chipuri peste gândurile mele,
ce minunată e viața când moartea-ți cântă
romanțe la ureche…
plouă undeva dincolo de ferestre…
miercuri, 14 noiembrie 2012
-->
Comentarii