câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Felicitari!

  • agafia dragan,

    încântat de trecere şi semn

  • ioniţă lucian,

    mulţumesc pentru semnul din umbră

  • lenuş lungu,

    onorat de trecere şi aprecieri.

    multă stimă

  • Minunate versuri!
Acest răspuns a fost șters.
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
1 oră în urmă
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean lucirea zorilor (cybersonet CCXLIII)
1 oră în urmă
lucirea zorilor (cybersonet CCXLIII) prin Cronopedia
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 ore
Mai Mult…
-->