POEMA UNEI LEBEDE acrostih

Pe lacu-nsingurat, însingurată,
O lebădă împurpură un val,
Ea tristă, trist destinu-i, merg spre-aval,
Muri-vor cu încetul şi deodată.

Amurgul, violetul îşi aşterne,
Un astru-şi strânge razele la piept,
Nocturnii zei îşi cer nocturnul drept,
Ecoul stins al zilei piere-n berne.

Istov şi răni înspre adânc o cheamă,
Lucirea-ochii-şi sting, sublim şi sfânt
Eternului se dărui prin cânt,
Bătând uşor din aripi şi cu teamă.

E pace-n ceruri, pe pământ, pe ape,
Deasupra unui val, o albă cruce
Exodul îşi începe, lin, se duce....

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • FRUMOS TABLOU  IN VERSURI..CU OCHII MINTII IL POTI VEDEA AEVEA...

    FELICITARI !1939487259?profile=RESIZE_1024x1024

  • "Amurgul, violetul îşi aşterne,
    Un astru-şi strânge razele la piept,
    Nocturnii zei îşi cer nocturnul drept,
    Ecoul stins al zilei piere-n berne."41.gif41.gif minunat! Felicitari!

  • Minunat  poem, felicitari..!

  • Frumos!

  • Frumoasă poezie! 

  • Minunate versuri!
  • O poezie pe cât de tristă, pe atât de minunată. Ne regăsim în fiecare vers, un temător glas de clopot care ne cheamă şi ne pierde în adâncurile veşniciei. Felicitări! 

Acest răspuns a fost șters.
-->