Blog

Simt timpul peste anii mei cum zboară,

cu aripile-ntinse mă seduce,

din depărtări, în fiecare seară,

un dor pribeag în suflet îmi aduce.

Îl pun în partituri pe triolete,

să îi alin durerile-ancestrale,

dar răscolind apusuri violete

el își adună armele vira

Mă-ntorc peste timp și uimit te revăd,

trecând majestos … pe podul Triana,

în apă, pe valuri, tresaltă coroana

desprinsă din umbra-ți rămasă pe pod.

Ești doña Alba, sau doña Sol? –

aleargă prin minte această-ntrebare,

iar umbra căzută pe unde dispare…

O, do

Iau o foaie de hârtie și vreau să o mototolesc, 

Și în viața mea niciodată pe cineva să urăsc, 

Vreau repede să o îndrept dar eu nu mai pot, 

Nu-mi place mie al ei trist, gălăgios zgomot.

 i

Inima tu când crezi că este o foaie de hârtie, 

Nu își mai revine

De mă duc cu gândul în trecut,

să privesc în urmă ... câteodată,

ce n-aș da să-o iau de la-nceput,

viață dragă-n amintiri păstrată !

Chiar bătut de iernile prea reci

sau de toamnele-mbrăcate-n ceață,

alergând pe vechile poteci,

aș mai vrea să râd cu tine,

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/03/01/martisor-2023-marele-arhitect-al-universului-un-alt-prometeu-lebada-alba-si-pisica-neagra/

Un final de Februarie 2023 dominat de pufoșenia norilor denși și cenușii care au adus în zonele de câmpie ploi ș

Bobul grâului-

o fărâmă de pâine

încă necoaptă.

*

Fuger orbitor-

din străfundul norilor

tunetul prelung.

*

O ultimă stea-

pe boltă stingându-se

în zorii zilei.

*

În copacii goi-

pe fond de nori ciorile

profilându-se.

Ioan Friciu

Se simte primăvara, din zările senine

speranțele-nvierii revin acum din nou,

la marginea pădurii zăpezile-alcaline

s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou. 

În liniștea astrală, suind către lumină

din huma dezghețată, un ghiocel rebel

își saltă din zăpadă fi

În viață banul este otrava mare a sufletului, 

Care îți mai distruge și curățenie gândului,

Poți să ai bogații dacă ai sufletul tău sărac, 

Și când privirile in zilele și nopțile lungi tac. 

Cu banii poți să cumperi multe lucruri goale, 

Dar niciodată și

Stă clipa agățată între gânduri

cu amintiri din vraja renăscută

în apele ieșite de sub prunduri

pe cântecul vrăjit dintr-o lăută.

Și în infimul clipei trecătoare

minunile din apa revărsată

ajung în pragul vechilor hotare

cu neuitarea-n suflet adunată.

Pe br

Nu mai avem demult același cer,

nici orizonturi sacre împreună,

ne-a mai rămas în suflet un mister

uitat cândva în oaza de sub dună.

Pe malul apei, între palmieri,

la un sfârșit întârziat de vară,

ademeniți de tandre mângâeri

păcatul ne-atingea întâia oară

Nu sunt supărată pe cel care mă urăște, 

Credința mea îmi spune mereu iubește, 

Nu mă încrunt când văd in chip urâțit 

Poate eu nu știu ce in viață a mai pățit. 

Sunt mulți oameni numai in ură trăiesc, 

Nu știu să spună niciodată "Te iubesc",

Banii ii num

Omul de zăpadă mă privește iar pe fereastră 

A inflorit frumos la geam mușcată in glastră, 

Am gânduri înghețate, altele cu mine in casă, 

Multe portocale, rodii, curmale am pe masă. 

Eu stau si citesc dar privesc pe geam iarna, 

Și-a schimbat obrazul da

E soare! ... E soare! ... E soare! ...
Și-ți scriu din seninul înalt.
Iluzie-ți sunt ... Sunt Vis ... Inspirare ...
Tu-mi ești expirarea de psalt.

Înaltul senin îmi este veșmântul,
Pe el sunt o stea într-un haos.
Tu umple-mi cu cântu-ți mormântul,
Să-mi

N-a fost, desigur, pură întâmplare

că ai venit atunci la început de mai –

în ochi aveai doar semne de-ntrebare,

din vorbele-ți rostite se năștea un rai.

Mă-nvăluiau cu-o vrajă absolută

curgând spre mine-n valuri, ca un vis,

cădeam vrăjit sub arcul de volut