Blog

pGândurile zboară încet spre asfințit, 

Altă primăvară în curtea mea a venit 

Privesc cum se deschide o floare 

Stelele calatoresc acum în depărtare.

Zvâgbesc razele Soarelui spre amiază,

Mă mângâie mereu pe fața o mică rază,

Vântul adie mai încet printre

Când punțile de timp se rup câteodată,

rebele gânduri, rătăcite-n noapte,

în clipa despărțirii-ajung așa departe

că mintea mea, de sub control scăpată,

inexistente galaxii împarte.

.

Venind din universul ce dispare,

se scurg neîncetat, trecând prin mine,

cu

Noaptea plutește printre visele mele  

Un dor străbate drumurile vieții grele ,

Strigătul sufletului rămâne în piept

Privesc pe geam... nu știu ce aștept.

Se odihnesc gândurile printre amintiri, 

Călătorește sufletul printre primăveri, 

Și în  noapte vrea

Au inflorit în curtea mea toți merii, 

Peste câteva zile vine ceasul Învierii 

Dorm liniștite în grădină florile toate,

Sunt de bunul Soare frumos colorate.

Îmi sprijin fruntea fericită de mână, 

Gândul meu ceva vrea să-mi spună, 

Este miezul nopții, scri

nicio umbră de pasăre

nu tulbură-ntinsele

nisipuri

ademenitoare liniște

în sonorități siderale

la intersecții,

 semnele unor fapte cu dublu sens:

 șapte sute de monahi athoniți,

izgoniți din mănăstiri,

împânzesc Odessa.

exact, după cinci ani,

din cadru,

dispare  imperiul țarist.

ce urmează:

șaptezeci și cinci de ani

de comunism.//

un comunism nuanțat,

făr

Norii pe cerul întunecat ne veghează, 

În primele ore ale dimineții sunt trează,

Sub acoperișul verde plin de multe flori,

Cărarea este mai curată plină de culori.

Și gândul se inalță printre multe petale,

Privighetorile sunt toate iar mai vocale,

Mulți b

Ce lungă mi se pare aşteptarea

în prag de seară, către asfinţit,

când dorul rătăcit ajunge iară

în cutele din gândul răzvrătit.

Tăcerile, mai reci ca niciodată,

rămân la un hotar nedeclarat,

pe dunga dintre somn și veghe

să pună-n leagăn dorul supărat.

Dar

Trebuie să fiu iar prietenă cu mine, 

Numai eu știu ce este acum bine, 

Cu un zâmbet lacrimile le gonesc, 

Adesea cu sufletul meu să vorbesc.

E frumos omul care mereu zâmbește,

Numai în  credința adevărată el trăiește,

Poate vremurile acum sunt mai grele,

Calatoresc printre petale și gânduri, 

Așez multe amintiri printre rânduri, 

E liniște acum , e cald și multă pace ,

Vântul primăverii mult îmi place.

Nu uit să zâmbesc când sunt tristă 

Răsfoiesc câteva pagini într-o revistă 

Primăvara cu multe culori s-

1. Amurgul bate mai tare la geam 

Se leagănă multe frunze pe ram, 

Multe gânduri din suflet au plecat, 

Întunericul peste toate s-a lăsat.

Pe drumurile vechi se lasă noaptea, 

Și vântul printre ramuri se împletea, 

Mă caută altă amintire ca altădată, 

Poate o

Zilele trec, eu cu sufletul meu vorbesc, 

Lacrimile le ascund, la tine mă gândesc, 

Gândul vrea  mai departe iar să plece, 

Primăvara multe flori albe îmi aduce. 

Au fost ani și mai multe clipe între noi,

Eram visători și mai  fericiți amândoi,

Mergeam li

Trec anii prin viață și viața prin ani,

le simt înlăuntru dansând împreună

pe vatra de lavă din mitici vulcani,

când timpul iertării începe să-apună.

Mă-așez pe un brâu de tăcere uitat

în vagi amintiri refuzând să mai vină

la uși redeschise cu vechiul păca

• Ascund în inimă mai multe tăceri, 

Când gândurile toate mă înconjoară, 

La geam dansează altă primăvară 

Alergam printre visele nopții liberi. 

Printre stele petale multe zboară, 

Senina noapte printre calde adieri 

În altă primăvară eram mai tineri, 

Un g

In noapte gândul cu mine vorbește, 

Luna pe cerul nopții mă urmărește, 

M-am gândit să-l pictez pe o pânză,

La geam  strălucește frumos o rază.

Încerc să mă ascund bine între stele, 

Vreau să dorm și să visez printre ele, 

Cuvintele au fost scrise cândva

Simt vântul primăverii, grădina înflorește, 

Vântul printre multe flori, frunza crește, 

Sub crengile vesele aud vântul șuierând, 

Am multe amintiri frumoase iar  în gând. 

În căldura primăverii multe petale zboară, 

Printre flori colorate vreau să stau

Erau odată 3 elemente: naivitate, tărăgănare, valoare, fiecare purtând o culoare, albastru, roşu şi verde. Culori care se redescoperă, iar combinate cu alte culori prescriu metafore febrile.

Prima dilemă: acril sau ulei?

Acril – tango dureros la preţ r

Am în suflet ascuns un trandafir, 

el ține locul unei mari grădini,

Aerul rece al primăverii îl respir,

numai în amintirea ta mă sprijini

O iubire adevărată este mai curată, 

valorează cât un castel mare pustiu,

Îți luminează frumos viața toată,

să îmi asc

Imi pictez sufletul cu multe cuvinte, 

de anii plecați îmi aduc mereu aminte,

Stropi de lumină primăvara picură,

la geamul casei o floare albă tremură.

În lăcașul sufletului fac o mică rugăciune, 

sufletul meu deseori multe îmi mai spune

Acum orașul este

O petală albă a căzut iar pe prag, 

vântul strânge petale albe în toiag,

Zorii varsă peste noi multă lumină,

ferestrele se deschid în grădină.

Plouă, sub un pom mă adăpostesc, 

parcă și florile în grădină povestesc, 

Ascult triluri frumoase de priv