Blog

Ca orice utopie cetatea binelui absolut

are toate porțile ferecate

pe câmpul de luptă din jur

te (z)bați cu tine însuți pe viață sau pe moarte

nu mai contează umbra aproapelui sau discreția îngerului de pază

sunt tolerate în cușca fiecărui individ

castrată

doar ani în pungă

copilul din inimă

un organ de stat

Costel Zăgan

Din singurătate în singurătate ieși

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Să-ți împrumut din nopți...ce-am stat ca un soldat
Dormind trei, patru ore pe-o margine de pat.
Cu încordări prelungi,veghind, - făr* a căsca –
Așa că gură-largă, nu mă mai judeca!

Să-ți dau cu împrumut pantofii mei o zi,
Te vei împedica, te vei împ

https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/05/01/forum-decenu-eu-clopotei-de-lacrimioare-hristos-a-inviat-si-sah-etern/

Un sfârșit de Aprilie 2024 destul de însorit, cu întreaga natură în exaltare și un început de Mai 2024 în care se pare că primăvara v

https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/04/01/bonjour-herr-schengen-aula-magna-doar-pacea-e-sfanta-propaganda-si-manipulare/

Un final de Martie 2024 însorit și cu întregul vegetal în exuberanță și un debut de Aprilie 2024 aflat pe același trend cres

În ultimul timp
mormăiesc tot mai nemulțumit
silabele tăcerii
de pildă
de ce mi-a întârziat nepermis de mult
paradisul pierdut în Zona Vrancea
a autobiografiei mele lirice
de ce dragostea-i un pariu
ce se reportează numai pentru partea adversă
de ce

Copii bau-bau a fost mutat disciplinar în cer

așa că între două povești pământul vă stă la dispoziție

visați și pășiți apăsat cu ambele aripi

să nu rămână niciun spațiu gol între două vise

oricât de depărtate ar fi

copilăria trebuie trăită fără rest n-o l

O poezie ca un fluviu învolburat de gingașe bulboane

cu valuri înspăimântătoare de tăcere

cu firmament unde faci nudism în fiecare poezie

prăjindu-te la stele negru ocazional

scoțând din minți simultan dragostea și moartea

hai că ți-am făcut-o și de data

PLECARE IMINENTĂ, Poem expresionist-oniric de Corneliu Neagu

.

O punte nevăzută mă duce peste vreme

să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,

când dorurile mute încearcă să mă cheme

la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.

Dar căile uitării sunt tot mai încur

Se-adună roua, devenită brume,

pe frunzele căzute din castani,

iar timpul reîntors depune ani

pe raftul cugetărilor postume.

.

Desprind din ele retrăiri uitate,

le readuc prin veacul legendar

să regăsesc în visul meu hoinar

parfumul amintirilor păstrate

prin

Destine sfărmate-n bucăți

roșul pur sau impur

niște absurdități

murdărite de sânge nevinovat

libertate egalitate fraternitate

îngerii sau dracii conduc lumea

Doamne vine primăvara degeaba

ce roșie-i iarba

și

ce verde era odată

Costel Zăgan, FLORI(I)LE POEZIEI

De la nimic la gigant

Costel Zăgan, Universuri paralele