Motto: Eminescu n-a existat Marin Sorescu
Eminescu nu-i o țară
Prea făcută de ocară
De găgăuți și sicofanți
De demagogi și falși magnați
De hoții îmbrăcați în magistrați
De îmbuibații cinici fără școală
Urechea ce minte și ochiul ce înșală!
Eminescu este cod
Cresc clipe haine din umbra opacă,
întinse de-a latul pe gândul hoinar,
când orele mute se scurg în zadar,
cu vechi-amăgiri nelăsate să treacă.
.
Rebele-amintiri revenite spre seară
aleargă-n derivă prin sufletul nins –
aduc, de departe, un
Confesiune-pornind de la un cântec din folclor
Pendulez între două realități
Știu sigur, una e imaterială!
Între anul ce trece și cel care vine
Secundele se scurg prin mine
Ca-n orologiu dintr-o catedrală
Hărăzită cu minuni.
Acum,
din timpul pentru am
Târziu se auzea … aseară
fanfara din orfelinat,
noi încă ne plimbam afară,
prin cartieru-apropiat.
Dintr-un salon îndepărtat
se auzea şi o ghitară,
plutea pe cer o lună clară
şi-un nor alături, atârnat.
.
Se furişau amanţi pe stradă,
pe sub balcoane-n fier for
Cad fugii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.
.
În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis născ
O lună Decembrie 2023 deosebit de generoasă, petrecută cu dorința de a aprecia toate sărbătorile de iarnă, cu zile care au adus un
Un glas pornește din lăuntrul meu,
ecoul se întoarce peste gânduri
din spectrul frânt al unui curcubeu
rămas din vară priponit în prunduri.
Izvorul nu mai curge pe sub prund
dar curcubeul din pripon ascultă
cuvinte vagi în care se ascund
păreri de rău întoa
Nu mai avem demult același cer,
nici orizonturi sacre împreună,
ne-a mai rămas în suflet un mister
uitat cândva în oaza de sub dună.
.
Pe malul apei, între palmieri,
la un sfârșit întârziat de vară,
ademeniți de tandre mângâeri
păcatul ne-atingea întâia oară
Cu amintiri sosind câteodată
pe gândurile ce alergă-n gol
apari și tu, în alb înveșmântată,
alunecând prin ușa de la hol.
Rămasă-n urma ta întredeschisă,
aud cum vântul deapănă povești
din cartea neuitărilor rescrisă
cu neiertări aproape nefirești.
.
Le invoc
Curgea peste dune-n tăcere apusul
iar soarele-n zare părea tot mai greu,
cu raze de aur broda necuprinsul,
venind mai aproape de sufletul meu.
Sub tălpile goale un râu fără prunduri,
cu pașii trecând peste el tot mai moi,
soseau întrebări neștiute pe gându
CUIE RUGINITE (Ziua întâia)
.
Vin ciorile pe crengile căzute
și umbrele prin curte se-ndesesc,
în poama acră-a mărului crețesc
briceagul tatei singur se ascute.
.
Ulucile din garduri stau să cadă,
iar cuiele din babe-au ruginit,
îl văd pe tata stând nedumerit
Un final al unui Noiembrie 2023 destul de mohorât și de neprietenos, cu temperaturi care anunță iarna și cu primii fulgi de nea că
Atât durează poemul
Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers
nașterea ca poem
viața balon de săpun
restul nimicul
Costel Zăgan
La ce-i bun un profesor
întrebare fără de răspuns
la ce-i bun un profesor
râd izbucnind în plâns
Întrebare fără de răspuns
ori bătaie de joc pe față
în bancă soarele-i ascuns
doar proștii azi învață
Ce bătaie de joc pe față
la ce-i bun un profesor
carte domn
De astăzi
numai dragostea
îmi va fi
oglindă
ura
o las
prietenilor
Costel Zăgan, Ode gingașe
Totuși fir-ar să fie
de magiun cu poezie
Costel Zăgan, Distihurile lui Dionysos
Am văzut amintirile
cum se spală cu sângele meu
pe mâini
și n-am nicio dovadă
că mai trăiesc
din brațele fericirii
mi-am luat crucea
și dus am fost
cu
viteza luminii
locuiesc între cer și pământ
între adevăr și minciună
liberul arbitru îmi ferchezuiește destinul
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!