Ghioceii din zăpada rece iar au răsărit,
Și peste pământ altă primăvară a venit,
Sunt fericită când simt o rază de Soare
Acum eu merg încet pe înverzita cărare.
Ghioceii sunt și florile care revin la viață
Să fim mai curați ca ei mereu ne învață
Pri
poezie (1770)
Invazie roz-
bobocii magnoliei
de curând deschiși.
*
Agitându-se-
colonia de furnici
în trunchi găunos.
*
Paltinul înalt-
spre vârf în zbor vertical
puiul de mierlă.
*
Rădăcini în sus-
stând orizontal plopul
lovit de vânt.
Ioan Friciu
Așteptând vara-
o barză zgribulită
în cuibarul nins.
*
Brumă târzie-
florile cireșului
închid corola.
*
După furtună-
o rază de lumină
prin crâmpei de cer.
*
Din tufișul des-
răzbătând în triluri lungi
cântecul mierlei.
IOan Friciu
De pe-o crenguță de liliac mov
Se-aude refrenul primăverii.
Ies în grădină, chiar dacă-s gârbov
Căldura e în preliminarii.
De bucurie citesc un ceaslov
Gândindu-mă la Ziua de Florii,
De pe-o crenguță de liliac mov
Se-aude refrenul primăverii.
Dumini
O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale
statuile-nsetate de neuitatul zbor,
pe când din miezul iernii se-apropie agale
o altă primăvară pe-o aripă de dor.
Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână
să-și țină ghioceii la sânul dantelat,
la marginea pădu
Ciocănitoarea-
dintr-un copac în altul
după uuscături.
*
În aprilie-
prin lăstarii pădurii
clorofilă val.
*
Prin parcul cosit-
mirosul crud al ierbii
de primăvara.
*
După sosire-
familia de berze
renovând cuibul.
Ioan Friciu
Un final de Martie 2023 uneori mai însorit, uneori mai înnorat și cu ploițe scurte, și un început de Aprilie 2023 la fel
Să vină o furtună, să șteargă neiertarea
rămasă agățată pe muchii reci de timp,
în umbra unor visuri venite pe cărarea
legendelor cu zâne furate din Olimp.
Apollo din Parnasul cu muzele retrase
pe-o stâncă bântuită de un mister bizar,
la umbra înserării
Doamne,
Mi-ai dat păsări, trilul lor,
Și cu ele mi-ai dat zbor,
Să mă sui și să cobor,
Din înalt, jos la izvor,
Eu un simplu călător
Însetat de-amor și dor ...
Tril de pasăre măiastră,
Spune feței să zâmbească,
Sufletul să înflorească,
Precum floarea într-o g
Sub nea târzie-
florile caișilor
în agonie.
*
Cu un fâlfâit-
în zbor peste stufăriș
un stol de rațe.
*
Pâlcul de nuferi-
un clipocit în apă
sub tălpi de gâște.
*
Ar vrea să zboare-
albina la urdiniș
nehotărâtă.
Ioan Friciu
Dacă mai plângi un suflet bun te mai mângâie,
Și niciodată el cu nimic nu vrea să te și sâcâie,
Sunt și clipe când el plânge iar alături de tine,
Chiar dacă sufletul tău începe să se și clatine.
Am clipe când eu nu vreau ceva să mai ascult,
Cu sufle
Dacă mai plângi un suflet bun te mai mângâie,
Și niciodată el cu nimic nu vrea să te și sâcâie,
Sunt și clipe când el plânge iar alături de tine,
Chiar dacă sufletul tău începe să se și clatine.
Am clipe când eu nu vreau ceva să mai ascult,
Cu sufle
Dacă mai plângi un suflet bun te mai mângâie,
Și niciodată el cu nimic nu vrea să te și sâcâie,
Sunt și clipe când el plânge iar alături de tine,
Chiar dacă sufletul tău începe să se și clatine.
Am clipe când eu nu vreau ceva să mai ascult,
Cu sufle
Privesc fără-ncetare
spre lumea neştiută,
prin porţile deschise
de gândul călător,
iar timpu-mi luminează
voinţa absolută
cu faruri de speranţă
aprinse-n viitor.
Nu am găsit palate
pe căile parcurse,
m-am rătăcit adesea
pe drumurile noi,
am mers însă-nainte,
Din iarna risipită, în cuget au rămas
doar amintiri din întâmplări banale,
ajunse peste vreme în acele de ceas,
întinse pe cadrane echinocțiale.
Ducând în suflet punctele vernale,
prin arealul anilor ce trec în zbor,
cu forțe noi și doruri ancestrale,
prin
Pe cer albastru-
mugurii magnoliei
profilându-se.
*
Agonizează-
sub atacul vâscului
bătrânul stejar.
*
Cristalul apei-
în meandru de pârâu
licăr de soare.
*
Tind spre lumină-
sub frunze putrezite
firele ierbii.
Ioan Friciu
Sus întâia stea-
limpezimea cerului
la înserare.
*
Ca o muzică-
zumzetul albinelor
prin flori de cais.
*
E gata de zbor-
roiul de libelule
pe vârf de trestii.
*
Concert de seară-
broaștele în cor
la margine de baltă.
Ioan Friciu
Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă
lăsată într-o seară pe coama unui deal,
în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă
să-ascult pe înserate un cântec din caval.
Trec orele haine şi somnul întârzie
sub visuri revenite, pe aripi de mister,
din rimele trăd
Policolore-
florile rondoului
deschid corola.
*
Soare la apus-
a florilor din rodnou
prelungă umbră.
*
Glonțul în țintă-
prima detunătura
la gura țevii.
*
Pasăre în zbor-
prin cireșii înfloriți
dintr-o livadă.
Ioan Friciu
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 16
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!